Poezii născute din tristețe.

pseudo-renașterea durează cât o respirație. îneacă-te. * locul 1 in cateva concursuri bla bla 1 july - 29 july 2019

Urmele mele-nsângerate rămân unde sunt puse, Ca mărturia sufletului meu să stea-n istorii, Ca multele dureri ce am lăsat nespuse, Să se ascundă-n umbra nefericitei glorii. ( "Glorios" din volumul " Despre orice... Altceva ")

Poate erau doar niște gânduri pe foi, poate era o realitate, tu lasa-te dusă de vânt în aceasta falsitate. Tu citește-ma pentru a-mi afla secretul.

"Lacrimi de lună" este o călătorie profundă și intimă în labirintul propriei ființe, un act de introspecție dureroasă și revelatoare. În paginile acestei lucrări, nu există altceva decât tu - fiecare gând, fiecare simțire, fiecare tăcere. Cartea nu este doar despre trăirile tale, ci și despre momentul acela în care îți explorezi adâncurile fără frică, dar și fără compasiune. Fiecare cuvânt este o fărâmă dintr-un univers care se rescrie continuu, unde nu există judecăți, ci doar adevăruri nemărturisite. Nu există alinare în aceste pagini, doar claritate. În această lucrare, durerea nu se ascunde, ea devine un instrument de cunoaștere, iar iubirea nu este doar un ideal, ci o ecuație complicată între fragmente de sine. Aici, totul se întâmplă pentru că tu ești singura poveste ce merită spusă, iar restul este doar context. O carte care se scrie pentru un singur cititor: tu.

„În liniștea gândurilor" este o colecție de poezii ce reflectă trăirile și gândurile mele cele mai adânci. Fiecare vers exprimă emoțiile care m-au marcat. Este o invitație să trăiești alături de mine, prin cuvinte simple, sentimente și momente ale vieții.

cred că cerul s-a săturat să-i tot plângem pe sub lacrimi. june - july 2019.

Ce sunt metastazele mele? Sunt orice, de la ultimul ticăit de ceas atunci când mă lepăd de vechea mea piele, până la gândurile pe care le am înainte de somn, sau impulsul de a mă pune la masă pentru a crea. Metastazele mele fac parte din mine la fel de mult cât fac eu parte din ele, a devenit mult prea greu să stabilim o linie exactă, o delimitare. Metastazele mele sunt modul în care self-ul meu prezent și-a vărsat sufletul pe hârtie și a sângerat cerneală, pentru ca self-ul următor să aibă ce învăța.

Într-o lume în care iubirea și pierderea dansează într-un echilibru fragil, „ Lacrima timpului"este o colecție de poezii ce explorează cele mai profunde trăiri umane-dragostea care arde, absența care sfâșie, dorul care nu se stinge niciodată. Versurile din această carte sunt o confesiune a inimii, o călătorie prin melancolie, speranță și regrete, unde fiecare cuvânt devine o amprentă pe suflet. Fiecare poezie este un memento al efemerității, o fărâmă de amintire, un strigăt mut către trecut. Cititorul va simți cum iubirea se transformă în abis, cum tăcerea devine o prezență copleșitoare, iar pierderea-un profesor nemilos al vieții. Însă, dincolo de suferință, există și o lumină difuză, o speranță fragilă că din ruinele unui vis spulberat poate înflori ceva nou. „Lacrima timpului" este mai mult decât o colecție de poezii; este o oglindă a sufletului rănit, un testament al iubirilor care au fost și nu vor mai fi. O carte pentru cei care au simțit dorul, pentru cei care cunosc gustul lacrimilor și pentru cei care încă mai cred că, în ciuda tuturor durerilor, frumusețea poate fi găsită chiar și în cele mai întunecate colțuri ale inimii.

Lumină şi întuneric în gânduri Haos şi delir constant în simțuri.