Secretele smaraldului sângeriu

Bun venit în Asolzis, regatul de la răsărit ce demult a apus. Ironia sorții. Încă îi poți vedea ruinele arzând și locuitorii țipând în agonie, dar te sfătuiesc să nu faci asta, nu vreau să fii traumatizat. Acest loc îngrozitor nu-ți apare nici în cele mai groaznice cosmaruri. Zeii nu-l numesc „Regatul cel fără de speranță", iar muritorii nu-i spun „Infernul celor nevinovați" degeaba.

Lyria Alwans nu se diferențiază cu nimic, înafara talebtului magic dezastruos, față de ceilalți blestemați locuitori ai distrusului Asolzis. E doar un suflet pătat de sânge malefic și nevinovat, totodată, ce e acoperit de valurile unui ocean de suferință eternă. Ea nu se înneacă în lacrimi, dar nu pentru că e puternică, ci pentru că știe că într-un asemenea Iad nu ai voie să plângi, chiar dacă inima ta urlă cât poate „Nu mai pot!". Speranțele ei sunt doar niște cioburi aruncate pe podeaua murdară de sânge.

Totuși, regele vede ceva în ea. De fapt, în spatele ei, în trecutui ei, iar într-un moment de disperare și nebunie, decidă să o trimită să-i aducă Sabia Safirului, singurul lucru ce mai poate salva Asolzisul. E o misiune imposibilă, un drum al morții, un joc demonic și partea cea mai groaznică, odată ce a făcur primul pas, nu mai poate da înapoi. Pe lângă faptul că va trebui să învețe să se confrunte și să stăpânească, totodată, magia neagră, va avea în fața ochilor pericole pe care nici nu și le-a imaginat.