Tu,cititorule

Acesta este volumul meu de poezii , în care un copil de 12 ani , a înțeles că pentru el totul se rezumă în poezie

"Nici dacă aş rămâne fără pix nu m-aş opri din scris, că eu scriu cu sufletul Nu spune tu că sunt creaţia vreunui zeu Daca aş rămâne fără hârtie tot aş scrie, că eu scriu pe corpul meu Nu spune tu că ochii sunt oglinda sufletului, că ei râd şi el plange Versul ăsta e menit, orice teama să-l alunge Scriu cu sufletul pe corpul meu cu litere de sânge. " (Rappa, "Cu ghilimele") © - Irene Davis 2017 1 septembrie - 29 octombrie 🏆Premiul 1 în Poezie câștigat în cadrul concursului The Best Writers Awards.

"Tot ce nu-ți voi spune" este pentru mine un exercițiu de dictare, în care creionul este prelungirea trupului meu, iar sufletul cel care rostește cuvintele. Uneori îmi șoptește, alteori strigă. Volumul cuprinde două părți, "Despre El", unde am adunat poezii despre iubire și "Despre Ea" , care descrie zbuciumul meu interior în perioada tranziției dinspre adolescență spre maturitate și feminitate.

Roberto era genul de băiat pe care îl observi prea târziu. Tatuaje, ochi verzi, zâmbet periculos și obiceiul de a apărea exact când încercai să-l uiți. La început era doar vărul băiatului cu care vorbeam. După au venit tachinările, serile petrecute la poartă, antrenamentele, și momentele care au transformat o simplă atracție într-o obsesie reciprocă. Problema era că Robert avea deja pe altcineva. Și chiar dacă mă ținea aproape, mă căuta constant și mă făcea să mă simt specială, niciodată nu reușea să mă aleagă cu adevărat. Iar eu continuam să mă pierd în băiatul care îmi oferea exact suficientă iubire cât să nu pot renunța la el.

Un drum prin inimă și minte. Un monolog al inimii și al sufletului, o confesiune despre iubire, viață, căutări și pierderi. Despre curaj și vulnerabilitate, despre liniște și furtuni, despre cum rămâi întreg atunci când viața îți cere bucăți din tine. Dincolo de reflecții, această carte este o colecție de povești desprinse din viața de zi cu zi. Un amestec de întâmplări, paradoxuri și trăiri în care măștile cad, iar adevărul rămâne gol-goluț. Sunt fragmente decupate din realitatea noastră comună, momente banale și sentimente colective care ne unesc sau ne despart, scrise pentru a pune o oglindă în fața lumii. O călătorie prin întrebări fără răspuns, prin dorințe și regrete, prin clipe care ne schimbă și oameni care ne marchează. Pentru cei care știu că nu există un singur adevăr, ci milioane de feluri în care putem iubi, cădea și renaște... acestea sunt doar câteva Fragmente din noi.

De când am schimbat cerneala, Cuvintele-au prins culoare; Peniţa nu mai înţeapă Şi nici rima nu mai doare. Cea de ieri era cam neagră; Am ascuns-o într-o floare. Ea astăzi se ofileşte, Dar sufletu-mi e-n cântare. De când am schimbat cerneala, Am schimbat şi cauzale. Dacă spun c-am versuri triste E fiindcă nu-s finale.

De acolo de unde se naște cea mai pură și sinceră formă de iubire...

N-am descriere. Doar poezii

5 ani de relație cu o narcisistă și omul care a rămas în urmă acestei întâmplări

Această colecție de poezii ascunde emoții, povești pe care abia așteapt să le împărtășesc cu voi. Fiecare vers exprimă gândirea mea și iubirea de a face poezii.