The vow

Poate că știi ce înseamnă să te simți pustiită, devitalizată, goală pe dinăuntru, stoarsă de ceea ce aveai mai frumos și optimist în tine. Poate că știi ce înseamnă să te trezești într-o dimineață gândindu-te că astazi este încă o zi în care tu ești vie chiar dacă nu ai pentru ce să trăiești. Poate că știi cum este să te pierzi într-un pat imens, mare, prea mare, încă cu amintirea și dorul ultimei tale iubiri. Poate că știi ce înseamnă să diluezi sentimentul de înăbușeală cu o cafea tare în timp ce zâmbești gândului ca te așteaptă încă o zi de muncă în care o să te consumi, o să te afunzi, o să uiți cât ești de singură. Poate că știi ce înseamnă să ajungi seara acasă și să pornești televizorul... să-l dai câtt mai tare... doar ca să-ți oprești gândurile care te strigă, pe rând sau toate odată, amintindu-ți că tu nu ești ca toți ceilalți.

Poate că știi ce înseamnă să îți dorești ca ziua să nu aibă noapte doar de dragul de a nu o traversa singur. Poate că știi că legea cu munca care te face sa uiți nu funcționează întotdeauna. Pentru mica șatenă, viața e un chin.