Amintirile unui barbat...

Zilnic la aceeasi ora, aceeasi cafea, deschiderea laptopului sau citind o carte. Desi am nimerit intamplator in cafeneaua asta, a devenit cafeneau mea preferata. M-am intrebat adeseori daca m-a observat. Probabil ca da. Privirea noastra s-a intalnit de cateva ori. Am avut la un moment dat impresia ca flirteaza cu mine. Intr-o zi… si-a incrucisat picioarele lungi si frumoase ca intr-o scena obraznica de basic instinct. In mintea mea deja o intepenisem de un perete, sugandu-i sanii frumosi care se iveau obraznici in corsetul stramt al rochiei. O simteam, o doream nebuneste dar pentru prima data nu stiam cum sa abordez o astfel de femeie. Intotdeauna m-au fascinat femeile frumoase, seducatoare, puternice, sigure pe ele. Femeia rafinata…femeia care te seduce. Am simtit de atatea ori nevoia de a fi sedus, sa ma abandonez jocului obraznic al seductiei. Nu mai vroiam o femeie pe care sa o am si sa-mi satisfac placerea, de care sa ma plictisesc, de care sa fug ulterior plictisit.
Stiam ca EA este cea care ma va seduce si ma va abandona. Dar atunci nu banuiam ca ma va seduce, plecand fara sa-mi dea nici o sansa. Nu stiam ca o sa ma indragostesc ca un nebun si o voi ura ca un dement pentru ca m-a abandonat. Ca mi-a intrat in mine, in corp, in nari, in minte, in ganduri. Nu stiam ca ma va abandona, ca o voi iubi cu toata fiinta mea si o voi ura cu toata fiinta mea.