Arta nebu-niei

Câteodată, arta se hrănește cu sângele artistului, ca să nu mai vorbim de cei ce o văd, pe care îi devorează. Arta este un sine complet, o ființă autonomă, dincolo de lume, dincolo de noi, și e obiectul amăgirii, că o vom creea sau o vom privi, dar nu știm, că suntem slugile ei imperfecte; necoapte ori necioplite. Pentru artă, suntem și nu suntem, ea pentru noi e un tot, fie de contestat, fie de dorit până la ultima suflare. Arta este o condiție universală, undeva între cele două capete de neatins pentru troglodirea umană, totul și nimic, căci arta comportă psihismul contingenței lor.