Prolog: Un suflet de copil ce zace in corpul unui adolescent de 19 ani. Un copil speriat de propriile gandiri, propriile sentimente si mai ales, de propria persoana . Speriat ca parintii sai nu ii vor putea intelege vreodata sentimentele, ca il vor condamna pentru ceea ce simte, ce gandeste si ce simte, decide sa plece departe, luandu-si viata in maini. "Vreau sa fiu privit ca pe un om normal." Spuse el, luand o ultima gura din bautura lui . "Ei nu vor intelege! Ei ma vor ura pentru totdeauna, insa nu ma pot schimba . Nu este vina mea ca alte orientari sexuale , chiar nu este !" "Nu am spus asta niciodata . Crezi ca este gresit ?" "Sunt sigur." "Poate ca voi putea zbura." sopti baiatul, privind cum stropii reci de ploie ii bat in geam, anuntand ca toamna se apropie . "Nu plange, eu te voi iubii mereu." ii spuse pentru ultima data, sarutandu-i obrazul rosu, stergandu-i lacrima cu degetul sau mare. "Nu mintii" rabufnii el, apucandu-i gulerul tricoului. "Daca imi permiti, o sa imi iau la revedere acum. Pastreaza locul acesta liber pentru ziua in care ne vom revedea." Spuse punandu-si mana pe pieptul celui din fata lui, simtindu-i inima batand intr-un ritm alert . "De ce nu mi-l pot scoate din minte ?" Se intreba, ascunzandu-si fata in palme, stergandu-si lacrimile din cand in cand . "Mi-e frica!" Soptii el speriat . "De ce ? " "De tine ." Marturisii in cele din urma. ❤️❤️❤️
22 parts