Ordinul sufletelor sfărâmate

Sufletele văd doar spre stele, unde sunt încrustate vise. În fiecare moment, sunt pe un munte, evitând avalanșele de ură și teamă, și se înalță spre vârful imposibilului. Se ascund înăuntrul inimii, vrând să se elibereze din lanțurile lacrimilor. Sunt făurite din iubire, dar când veninul se răvarsă peste ele, soarele apune și numai răsare.

Ce se întâmplă când groaza te orbește? Când te dărâmă și te împiedică să vezi dincolo de neantul fricii? Când teama te străbate, și te înlănțuie în sânge, fiind de fapt pumnalul ce ți-a luat viața?

Acestea sunt poveștile lor, a sufletelor sfărâmate de groază. Cei pe care frica i-a ucis cu sânge-rece. Ei au lăsat teama să-i stăpânească și drept răsplată au primit o inimă înecată în agonie.