Pasul pe clepsidra

« Si astfel iesi din prea monotona cafenea din coltul strazii, cu mainile-i palide si mici pe paharul de un carton si mai monoton, umplut cu zgarcenie cu acel lichid negru precum cerul acelei nopti de avangarda, manjit cu albul stelelor prea vechi. Cu ochii ei turqoise, privea printre firele de culoarea fanului ce-i cadeau dezordonat pe fata, spre prietena ei pe care o contrasta complet, pe care o vedea in spatele valurilor albe si aburinde ce patau negrul noptii, ce ieseau din acel negru tradator de cafea ce se legana in paharul de un carton monoton.. prea monoton »