Fluierul lui Pan

Era odata in negura timpului antic un cioban sarac care nu avea nimic altceva in afara de o coliba veche din paie si o mica turma de oi,acesta tinea la oile lui ca la ochii din cap le ducea la cea mai buna iarba pe care o stia le adapa la cea mai rece apa pe care o stia,taranul isi iubea oile iar intr-o zi pe cerul infinit se adunara ditr-o data niste nori negri si amenintatori,in cateva minute incepu o ploaie care curgea ca o cascada si batea un vant atat de tare inca il tranti pe bietul taran cu fundul de pamant.Incepu sa tune si sa fungere foarte tare,taranul grabit sa-si duca oile acasa se imbiedica de-o ramura de copac si cade cu capul de-o piatra unde lesina pe loc.

Dupa o vreme se trezeste taranul din lesin cu dureri de cap si isi da seama ca si-a pierdut oile,acesta sare in sus,urla,zbiara,tipa,face matanii si tot feluri de chestii pe care nu mai trebuie spuse mai departe.
Pana la urma isi ia inima in dinti si pleaca in cautare oilor ratacite,intra el prin desisul codrului si cautand el oile lui dragi uita de notiunea timpului si acesta nici nu observa ca deja seara a pus stapanire peste lume si oile lui dragi tot negasite sunt.

Dupa o vreme de cautari mai mult in zadar decat in folos isi se pune fundul pe o piatra si incepe sa planga ce altceva ar mai avea de facut?
Cum plangea el pe acolo cu lacrimi de cioban trist si necajit se iveste faptul ca zeul Pan era prin preajma si il aude pe cioban zacand dupa oile lui dragi.
Apare zeul Pan in fata ciobanului il intreaba de ce e necajit si acesta ii spune povestea pierderii oilor,Pan fiind un zeu iubitor ii daruieste un fluier si ii spune sa inceapa sa cante la el iar oile lui il vor auzi si vor veni ele la el.

Zis si facut ciobanul ia fluierul zeului Pan ii multumeste pentru ajutor si incepe sa cante din fluier,mirarea ciobanului fiind uriasa cand vede ca imediat toate oile lui revin una cate una la el.
Ei si de atunci ciobanul nostru cand pierde oile mereu canta din fluierul lui Pan.