Descoperindu-te

" -Ce simți când dansezi? O întrebă brusc fără s-o privească. Angeline își bulbucă ochii. El chiar îi vorbea ei? Așa calm? Atât de... normal? Era o premieră. Se concentră asupra întrebării și nu asupra degetelor lui ce se plimbau pe bara rece de metal. Își trecu limba peste buze răsuflând îngreunat cu ochii ațintiți asupra barei. Oare dacă l-ar pune să îi facă ei așa pe mână ce ar spune? Nu pe mână, pe umăr! Uh, sau pe gât... Îmm... peste piept, sau mai jos și... La naiba! De când se gândea ea la așa ceva? Mâna lui se strânse pe bară când îi zări privirea.

- Am... nu știu. Ridică din umeri. Mă simt bine? E de parcă... de parcă aș zbura și aș învinge gravitația. Sau de parcă până să încep să dansez eram șchioapă, dar când mă las purtată de muzică pot păși ca un om normal și mă simt împlinită, de parcă nimic nu mi se poate întâmpla. Păcat că totul este o iluzie. Surâse amar și își ținu privirea proptită asupra fulgilor de zăpadă ce cădeau cu grație din cer.

- Uneori e frumos să le mai dai dracu pe toate și să te afunzi în iluzii.

-Chiar dacă mai târziu îți va face rău? Faptul că te afunzi în iluzii și ajungi prea adânc ca să mai poți ieși?

- Te gândești prea mult la viitor. Se strâmbă trecându-și mâna prin păr. Dar tot n-o privi. Dă-l dracu! Știi ce? Dă-le dracu pe toate! Ce fac acum contează, nu ce-a fost, nu ce va fi! Își strânse ambele mâini pe bara de metal până ce degetele i se albiră. Angeline tremură, și nu de frig.

- Și ce faci acum? Nu mai privi mâinile lui. Privea altceva. Nu se mai scufunda în iluzii. Ci în ochii lui.

- Ce ai vrea să fac acum? O privi cu coada ochiului în sfârșit. Angeline se îmbujoră imediat ce mai multe gânduri nu tocmai creștine îi trecură prin minte. Îmbujorată în obraji se fâstâci surâzând.

-Ei, și tu acum... chicoti.