Tac

Nu au trecut foarte multe file din povestea vieții mele până când am realizat că uneori, -eu- nu pot decât să tac.
Ce este tăcerea?
Tăcerea este ceea ce eu ascult în fiecare dimineață și seară, tăcerea este singura ce reușește să-și facă curajul să mă îmbrățișeze, ca și cum, ziua de mâine nu ar exista. Aceasta este tăcerea! Eu sunt tăcerea, privirea lui reprezintă tăcerea. Țipătul ei interior, înseamnă tăcerea.
La începutul vieții, omul este gălăgios, se agită, țipă, dar în jurul lui este tăcere. Cu toții sunt amuțiți de miracolul vieții.
La sfârșitul vieții, omul este liniștitit, speriat, tace, însă în jurul său este agitație. Cu toții sunt îndemnați de iminența și stranietatea morții.

Am putea deduce că tăcerea este ironică, ciudată, și greu de însușit ca și necesitate.
Și totuși, te invit să taci, împreună cu mine și ale mele cuvinte.