Praf în ochi

Nu există prietenii sau iubiri pe viață. Este un termen prea general pentru ceva ce are loc pe o scurtă perioadă din infinitul timpului. Și, fie că vreau sau nu, înainte de acea mare iubire am tânjit după altcineva care, posibil, ne-a rămas și acum într-un colțișor al minții și al inimii ori, poate, de-a lungul iubirii pe viață, am vrut pe altcineva. În cazul prieteniilor pe viață, e și mai relativ termenul. Adică, sigur ai mai încercat să intri în contact cu oamenii, să îți faci prieteni, dar cu el/ea ai reușit. Însă, când veți ajunge să nu mai vorbiți la fel, să stați cu alți prieteni pe viață și, uite așa, ,,pe viață" capătă o limită: până la noi cunoștințe!
Timpul este nemilos, curge prea repede, oricât de mult am încerca să îl oprim, iar ,,pe viață" trece repede, de crezi că nici nu s-a petrecut. Rebeca a descoperit rapid filosofia de mai sus despre iubiți și prieteni, rapid pentru un om, supersonic pentru Timp.
Distracțiile, petrecerile, ieșirile în lume au purtat-o pe Rebeca prin locuri nebănuite, întâlnind persoane noi, ciudate sau ca ea, care, mai devreme sau mai târziu, au avut un rol în viața ei, pentru că orice om din viața noastră își are propriul rol, chiar dacă nu ajunge decât să fie episodic.
Cum a ajuns Rebeca să descopere că, uneori, singurătatea e mai bună, cum iubirea există doar în basme și povești, cum prietenii pe viață au termen de expirare, rămâne să citiți și să aflați singuri. Asta dacă, bineînțeles, aveți Timp!