Never say never
- LECTURAS 13,874
- Votos 519
- Partes 25
Quizás también te guste
Drumuri care nu se vor mai intersecta niciodată...
Stau şi mă uit la toată acea mare de oameni care s-au adunat la... îmi vine greu să pronunţ acel cuvânt, dar este doar un efect rezidual din viaţa mea, aşa că reuşesc să îl spun, ştiind că ar trebui să simt ceva, însă nu pot... mormântul meu. Da, acela sub salcia imensă este mormântul meu şi acolo stau cu capul plecaţi o groază de oameni. Pe unii îi recunosc, pe alţii nu. Pe unii îi urăsc, alţii îmi sunt indiferenţi, dar mai există un grup. Un grup de şase persoane pe care le iubesc. Acum, de abia acum, după ce am murit, pot înţelege, pot concepe cu adevărat sentimentele, atât pe ale mele, cât şi pe ale celor din jur. Nu mai pot simţi, nu mai pot iubi, nu mai pot plânge, ci pot doar înţelege. Atât şi nimic mai mult, poate doar de atât ai nevoie. Aş vrea să spun că îmi vor lipsi, dar sunt doar vorbe goale, nesusţinute de acel sentiment de lipsă, de dor. Văd durerea imensă pe care am lăsat-o în urma mea şi aş vrea să pot susţine cu ceva cuvintele „îmi pare rău", dar nu pot. Le pot rosti, dar nu le mai pot simţi. Însă înţeleg cu adevărat, întru totul durerea lor, disperarea, dorinţa de a schimba ceva. Concep toate aceste sentimente, înţeleg şi sentimentele mele care m-au forţat să fac ceea ce am făcut şi mă pot gândi la ele fără ca acestea să mă mai rănească. Nu mai au acea putere incontestabilă, enormă pe care o aveau asupra mea, numai că nu mă mai ajută cu nimic această înţelegere. Nu pot schimba lucrurile, nu pot schimba alegerea care m-a adus atât pe mine cât şi pe ceilalţi în această poziţie. Drumurile noastre au fost forţate să se împartă în două căi diferite care se depărtează din ce în ce mai mult. Drumuri care cu siguranţă nu se vor mai intersecta niciodată...Concluida
Me And One Direction ❤
Cand viata iti ofera o posibilitate,ce faci? Accepti si mergi mai departe sau dai cu piciporul la tot,nepasandu-ti? Ei bine,asta se intampla in cazul meu. Ma numesc Crystal Reed si am o poveste complicata. Oare voi fi vreodata fericita cu adevarat? Oare voi avea o casa? Oare voi numi un loc 'acasa'? Oare voi fi adoptata? Oare o sa fiu iubita? Oare o sa iubesc? Oare o sa apartin unei famili? Acesta este sirul de intrebari pe care mi-l pun in fiecare zi,cu speranta ca intr-o zi o sa pot raspunde la ele. Pentru mine este o rutina. Dar rutina dispare intr-o zi. Ziua in care dispare rutina, este ziua in care apare trupa One Direction... Intrati in lumea mea pentru a afla.Concluida
HUNTER T4
- Tu trembles. - Je te déteste. Il ne recule pas. Son souffle est là, brûlant contre ma gorge. Il sait ce qu'il fait. Il joue avec mes nerfs, mes peurs, mes défenses. Sa main glisse sur ma hanche, lente, possessive, indécente. - Dis-le encore. Regarde-moi et dis-le. Dans un monde où le pouvoir se mesure en sang, en secrets et en loyauté, Kalea n'a jamais voulu appartenir à rien ni à personne. Elle survit en marge des ombres jusqu'au jour où un contrat raté la fait croiser Ares Hunter, chef d'un empire criminel redouté. En un instant, sa vie bascule. Kidnappée, utilisée, marquée, elle découvre que sa sœur, mercenaire, a trahi les mauvaises personnes et que son nom est désormais inscrit sur la liste noire des plus puissants. Entre manipulation, alliances instables et dettes de sang, Kalea devient une pièce d'un jeu qu'elle ne comprend pas encore. Ares, froid, calculateur et obsédé par le contrôle, voit en elle bien plus qu'un simple pion. Mais la haine et le désir se confondent, et dans ce labyrinthe de mensonges, leurs corps finissent par parler là où leurs âmes refusent encore de céder. Au cœur du chaos, deux âmes brisées s'attirent, se détruisent et se reconstruisent dans un monde où la tendresse est un risque, et l'amour, une faiblesse fatale.
Tăcerea Micului Lup
~Unele răni urlă. Altele învață să tacă.~ Orașul Ankora a trăit ani întregi sub umbra unui conflict pe care nimeni nu îl mai rostește cu voce tare. Un război care a transformat loialitatea în sânge și iubirea în armă. Atât de violent, încât până și pădurea pare să-și amintească de el. Cei care au fost martori spun că totul s-a terminat. Mint. Când cea mai bună prietenă a Rayei dispare fără urmă, liniștea orașului începe să se destrame. Poliția caută răspunsuri. Ea caută adevărul. Iar adevărul nu stă niciodată la lumină. În încercarea de a o găsi, Raya pătrunde într-o lume unde frica vorbește, iar regulile sunt scrise în sânge. Acolo îl întâlnește pe Diego Rivera. Un bărbat care nu ar trebui să existe. Un bărbat care știe prea multe. Un bărbat care nu vine să salveze. Dar pe măsură ce trecutul începe să iasă la suprafață, Raya descoperă că unele războaie nu se termină niciodată cu adevărat. Doar își aleg alte victime
Stau şi mă uit la toată acea mare de oameni care s-au adunat la... îmi vine greu să pronunţ acel cuvânt, dar este doar un efect rezidual din viaţa mea, aşa că reuşesc să îl spun, ştiind că ar trebui să simt ceva, însă nu pot... mormântul meu. Da, acela sub salcia imensă este mormântul meu şi acolo stau cu capul plecaţi o groază de oameni. Pe unii îi recunosc, pe alţii nu. Pe unii îi urăsc, alţii îmi sunt indiferenţi, dar mai există un grup. Un grup de şase persoane pe care le iubesc. Acum, de abia acum, după ce am murit, pot înţelege, pot concepe cu adevărat sentimentele, atât pe ale mele, cât şi pe ale celor din jur. Nu mai pot simţi, nu mai pot iubi, nu mai pot plânge, ci pot doar înţelege. Atât şi nimic mai mult, poate doar de atât ai nevoie. Aş vrea să spun că îmi vor lipsi, dar sunt doar vorbe goale, nesusţinute de acel sentiment de lipsă, de dor. Văd durerea imensă pe care am lăsat-o în urma mea şi aş vrea să pot susţine cu ceva cuvintele „îmi pare rău", dar nu pot. Le pot rosti, dar nu le mai pot simţi. Însă înţeleg cu adevărat, întru totul durerea lor, disperarea, dorinţa de a schimba ceva. Concep toate aceste sentimente, înţeleg şi sentimentele mele care m-au forţat să fac ceea ce am făcut şi mă pot gândi la ele fără ca acestea să mă mai rănească. Nu mai au acea putere incontestabilă, enormă pe care o aveau asupra mea, numai că nu mă mai ajută cu nimic această înţelegere. Nu pot schimba lucrurile, nu pot schimba alegerea care m-a adus atât pe mine cât şi pe ceilalţi în această poziţie. Drumurile noastre au fost forţate să se împartă în două căi diferite care se depărtează din ce în ce mai mult. Drumuri care cu siguranţă nu se vor mai intersecta niciodată...
Más detalles