"- Poveștile se schimbă. Finalul poate fi imprevizibil. Șirul întâmplărilor, un mister etern. Trecutul poate fi uitat, viitorul poate fi schimbat, iar prezentul trebuie mereu trăit. " A considerat mereu că viața e o piesă de teatru, iar cei din jurul ei actori în propriile lor scenete. De mică a trăit înconjurată de forfota teatrului, a extravaganței și a "nebuniei actoricești" - cum o numește tatăl ei. A fost, este și va fi actorul principal în propria ei piesă, iar când vine vorba de reguli, interdicții și altele ca astea le-a văzut ca pe o opțiune, niște indicații scenice ce nu trebuie mereu urmate. Așa poate fi descrisă viață Celestinei, o piesă de teatru, o dramă, o tragedie, dar o comedie în toată regula. "- Există povești pe care le auzi, povești pe care le citești, dar cel mai important există povești pe care le trăiești. Și eu am de gând să trăiesc în povestea asta, în piesa asta de teatru eternă și când într-un final voi avea parte de actul final atunci să fi sigur că voi râde cu gura până la urechi!"