Azkaban - Povestea inimilor ce se zbat

Sunt toți niște criminali nebuni, cu ochii goi și sufletele secerate, merită cea ce e dincolo de moarte, nu? Și totuși, inimile unora încă bat, se zbat prin teroarea dementorilor, printre mințile corupte și printre cuțite aruncate în piept, să mai bată odată, pentru ultima oară.

Dacă dincolo de sânge, de oase și de vieți furate, există lacrimi ce se scurg în miez de noapte și udă suflete pătate, dar nu le spală. E prea târziu, nu? Și totuși, când răsare luna, răsar și regretele, iar dorința de a îndrepta răul și de a lipi inimi frânte îi macină. Lor le-a ajuns, imploră o nouă șansă, dar au fost demult uitați.

Dincolo de gratiile spintecate de timp și între pereții cu pete de rubin, se zbate să scape de cuțitul lui Bellatrix ea, criminala cu lacrimi în ochi. Noaptea, în întuneric, îi poți auzi țipetele îngrozite ce cer ajutor în disperare, dar sunt doar o melodie de fundal în teribilul Azkaban. Iar când Lestrange adoarme, frântă de o noapte de tortură, acolo, într-un colț, îi poți vedea lacrimile pierzându-i-se pe obraji. Nu mai poate! Doare prea tare! Se zbate printre regrete să-și mențină mintea intactă, dar încet cedează! Și ce e cel mai rău, e doar un strop din oceanul de lacrimi ce înconjoară îngrozitoarea închisoare.

Minunata copertă e făcută de draga de @Bibi20hzy.