,,Când binele va câştiga să mă apuci de picioare şi să mă aduci pe pământ...la realitate." Auzind aceste vorbe am realizat că mai bine treceam pragul casei de nebuni. Poate norocul a trecut pe lângă mine, şoptindu-mi ,, dacă îmi dădeai o şansă..." Totul avea să fie altfel dacă îmi dădeau ei mie o şansă. Le vorbeam dar nu mă ascultau. Ascultau dar nu auzeau. Mă credeau dar nu mă înţelegeau. Eram pe cont propriu. Mă simţeam ca ,, descurcă-te singură sau renunţă. Am suportat totul. Până am cedat la auzul cuvintelor ,, să o ducem acolo unde îi este locul ". Ştiam că voi fi izgonită, de aceea am ales să plec singură. Toţi erau la fel. Aruncau cu râsete şi priviri batjocoritoare... ei nu vedeau impactul lor asupra mea. Ei nu vedeu nimic. Copertă realizată de @Tomorrow's Graphics ( @selkkiez)