Priviri asupra ta

Pășea încet spre fereastră, privind în gol.
Se auzea doar bătăile inimii sale.
Până când tot ce se mai auzea era libertatea, care o așteptase de mult timp.
Scăpase de suferință, scăpase de lanțurile grele pe care le duse până în prezent, era liniștită.
Povara care a fost pusă pe umerii ei era prea mare și grea pentru a mai fi dusă.
Totul se terminase și nu a regretat nicio secundă alegerea ei, pentru că era cea mai bună.
Se sinucise, cu zâmbetul pe buze.