Hannibal , mizumono

Pentru cei care celebrează nu doar existenţa, ci şi absenţa. © 2026 Dav Alexandra

Un mic crâmpei din creațiile mele ,inspirat fiind de o ,,Ea". Gânduri din-spre Univers surprinde sentimente ce zboară în prezent dintr-un trecut conectat cu acesta, căutând din nou cu dor, melancolia acelor vremuri.

Aceasta este o colecție de poezii despre tot ce rămâne nespus. Despre iubiri care au fost prea mult. Despre oameni care au fost prea puțin. Despre timp, flori, stele și tăceri care apasă. Fiecare poem e o noapte. Fiecare noapte are o întrebare. Și fiecare întrebare caută un răspuns care nu vine.

Nu-mi da drumul Strâge-mă în brațe dragul meu Când stelele și luna se adună, Să nu-mi dai drumul chiar de-i greu Și să pășim prin viață împreună. De ne lovesc furtuni cu consecvență Să nu-mi dai drumul niciodată, Să rămânem pe-aceeași frecvență Să ascultăm de-a inimii povață. Dacă se întâmplă neprevăzutul Ca ceața minții să ne-afunde, Ne găsim în nevăzutul Iubirii noastre ce se-ascunde...

„Poeme mute" este o colecție de poezii scrise în șoaptă. Versuri care nu cer să fie strigate, ci simțite. Despre emoții tăcute, vindecare, lumină și fragmente de fericire care nu au nevoie de explicații.

„În liniștea gândurilor" este o călătorie poetică prin universul interior al sufletului, unde emoțiile se nasc și se transformă în reflecții profunde asupra vieții, iubirii, durerii, speranței, familiei etc. Acest ciclu vorbește despre zbuciumul tăcut al inimii, despre momentele când gândurile devin ecouri în tăcere, dar și despre puterea de a găsi lumină în cele mai întunecate clipe. Poeziile aduc în prim-plan fragilitatea umană și curajul de a continua, invitând cititorul să-și asculte propria liniște și să se regăsească în rostirea sinceră a trăirilor.

Volumul de poezii "Dor de Tine" este inspirat din viaţa reală a subsemnatului. Portretizează o poveste de iubire care s-a desfăşurat cu câţiva ani în urmă. O perioadă prin care am trecut de la agonie la extaz, de la iubire, dăruire, fericire la disperare, dezamăgire şi chiar depresie. Volumul este construit pe trei capitole, astfel: Lumină. Are 27 poezii de dragoste, care reflectă sentimente încă existente în sufletul meu cu privire la persoana respectivă. Poeziile din acest capitol reflectă sentimente de dragoste amestecate cu descrieri de natură dar şi dorinţa mea (uneori dusă la extrem) de a revedea persoana pe care am iubit-o. Aceasta este descrisă de multe ori în nuanţe astrale voit exagerate. Întuneric. Are 15 poezii uneori morbide pline cu dorinţe de suicid. Reflectă partea de disperare, dezamăgire, depresie care au apărut după despărţirea de persoana iubită. Poeziile sunt pline de culori extrem de întunecate dar şi de o anumită dorinţă de răzbunare pe persoana pe care am iubit-o pentru alegerea făcută. Final. Cuprinde o singură poezie intitulată "Am obosit" care descrie starea de oboseală extremă în special psihică (uneori şi fizică) cauzată de o perioadă îndelungată de frământări sufleteşti, chinuri, dorinţe, dezamăgiri, împăcări dure cu realitatea. Prin publicarea acestui volum de poezii, aş putea considera încheiat definitiv un capitol din viaţa mea.

Un album timid și fragil de poezii exact ca niște fluturi.

Încă rămân numai un om, Care te simte și te poartă, În toată noaptea fără somn, Și-n viața asta... și-ntr-o altă...

'Te port în celule, ca-n niște morminte, Ador râsul tău, cel colorat și viu; Și-aleg să îngheț, neasfaltând cuvinte, Zâmbindu-ți de moarte... deși te descriu.'