Doar Cel Cu Sânge Albastru

Doar Cel Cu Sânge Albastru

  • WpView
    Reads 139
  • WpVote
    Votes 1
  • WpPart
    Parts 4
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Mon, May 10, 2021
Perxyvilyus, poreclit Percy, este băiatul care nu știe exact ce își dorește de la viață, însă un lucru e clar: vrea să scape de sub tutela tatălui său care îi interzice cu desăvârșire să părasească perimetrul casei. Odată ce adolescentul se trezește învăluit în adevărul crunt al lumii, descoperă de ce îl proteja tatăl său de fapt: oameni înfometați, răniți și atacați. Pentru a salva omenirea, Percy își va căuta oamenii cei mai potriviți, însă ceea ce nu știa el era faptul că acești oameni fuseseră stabiliți de destin înainte chiar ca el să se nască. Astfel, băiatul va trebui să descopere cu cine luptă de fapt, să primească sfaturi de la alții care au dus războaie de durata întregii vieți cu ei și să le îngroape toate planurile. Va reuși Percy și grupul să salveze lumea de cei care o implantează în era absolutismului și să descopere unde e locul lui de fapt?
All Rights Reserved
#66
oameni
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
  • Elin
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • A House of Second Chances
  • ~Prințesa si Mafiotul ~
  • Thalas: Căpitanul nimănui
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • El Silencio de Madrid
  • You are mine//J.JK//

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

More details
WpActionLinkContent Guidelines