Suflet Pustiu

Mulți ne gândim, cum ar fi sa am aia, sa fac aia, sa iau aia, sa duc aia, sa gândesc, sa privesc, sa vorbesc, sa ascult, sa simt, sa uit....aia...acel lucru acea chestie acea amintire, acel zâmbet, acei ochi, acele lacrimi, acel corp, acea lumina, acel întuneric... Mereu ne gândim, cum ar fi, dacă s-ar intampla acel ceva, acea experienta prin care noi vrem sa o vedem, simțit, auzim, avea. Dar sunt și unii oameni, care se întreaba, de ce am aia... De ce mi se întâmplă sau de ce sunt asa, de ce nu pot fi mai mult sau mai puțin mai sus sau mai jos... De ce nu pot privi, auzi, vorbi zâmbi, atinge, de ce nu pot.. De ce nu am.... De ce nu trebuie.... De ce nu pot. Toți ne-am gândit ca am avut viețile bune, rele, simple, complicate, dar niciodată nu ne-am gândit..... De ce sa nu fie asa? La ora actuala am stat și m-am gândit, și mi-am zis ca, de ce nu? Ce rău ar fi sa scriu despre asta.... Sa scriu fie asa, poate ca a fost sau nu blestemata, a fost sau nu, binecuvântată, a fost sau nu fericită și nefericita. Cu toate asta, fetita asta nu și-a pus niciodată întrebarea.... De ce eu și nu alții... Sau de ce au alții și nu eu... Știți de ce? Pentru ca ea s-a gândit.... Asa trebuia sa fie? Cine știe....
***Mana ta e mana vieții tale. Nu da vina pe destin atâta timp cât tu controlezi timpul tău***