Înfruntând inevitabilul

Înfruntând inevitabilul

  • WpView
    Reads 79
  • WpVote
    Votes 11
  • WpPart
    Parts 4
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Sun, Feb 3, 2019
"Imi deschid ochii si observ ca tot in banca asta sunt si tot la ora de matematică " "O voce înceată imi spune :《Plecarea tatălui tău, te-a afectat ,dragă Hana》" "-Roaga-te la toti sfinții pe care îi cunoști, Jake, să se îndure de noi . Poate il prindem in toane bune pe domnul Kim ,după vacanță. Ăsta e un fel de drăcovenie in formă umană, zic făcându-mi cruce." " Pe hol se aud niște pași in depărtare .Pașii devenind din ce în ce mai puternici ,într-un final purtătorul pașilor se îndreaptă spre noi ,iar inima imi bate din ce in ce mai tare "
All Rights Reserved
#2
enigme
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • A House of Second Chances
  • You are mine//J.JK//
  • Thalas: Căpitanul nimănui
  • ~Prințesa si Mafiotul ~
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
  • Elin
  • El Silencio de Madrid

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

More details
WpActionLinkContent Guidelines