
Mergeam în gol, doar ca să merg, doar ca să nu trebuiască să mai dau ochii cu ea. Pielea îmi ardea pe tot corpul și aveam impresia că mai are puțin și cade de pe mine, lăsându-mă să mă împrăștii peste pământul ud, în mii de bucăți sângerânde, așa cum cad popicele la atingerea mingii greoaie. Dacă nu aș fi simțit crenguțele zgâriindu-mi tălpile, aș fi putut să jur că zbor. ... Încercând să ignor durerea din tălpi, am închis ochii și am încercat să-mi aduc aminte fiecare detaliu al acestei seri și cum am reușit să ajung în această situație.Todos los derechos reservados