,, -Dacă as muri mâine, ai veni la înmormântarea mea? întreb fiind îndoielnică asupra răspunsului. -Nu, spune întins pe jos cu inima frântă. Nu pentru ca nu as vrea, ci pentru ca nu as mai reuși sa plec de lângă mormântul tău știind ca te las singură. Iar eu Îți fac rău pe lumea asta, poate printre îngeri iti vei găsi pacea căci în această lume nu am puterea necesara de a renunța definitiv la tine. -M-ai salvat în orice mod în care o persoana ar putea fi salvată. " Dacă îți dăruiești sufletul oricui nu ar trebui sa te mire mai târziu când vei suferi. Căci tu ești singurul responsabil de sentimentele tale și de cum le ți în frâu. Ana Dream a avut mereu un suflet plin de vise, copilăresc dar o maturitate ieșită din comun ce era doar o masca la suprafață însă în interiorul căreia se ascundeau multe frustrări, îndoieli, anxietate și nesiguranță. Genul de persoana retrasa despre care toți susotesc însă nimeni nu se obosește sa îi afle povestea. Genul de persoana judecata peste limita și care nu găsește decât un refugiu și acela fiind singuratatea. Ridicând o groaza de ziduri de piatra în jurul ei și pe care spera ca nimeni nu le va putea sparge. Un final pe măsura povestii am putea spune căci atunci când era convinsa ca tot chinul ei era pe sfârșit, apare acea persoana care vine în viața fiecăruia dintre noi mai devreme sau mai târziu. Acea persoana care iti întunecă rațiunea și te face sa nu te mai recunoști. Acea persoană care vine în viața ta doar pentru asi spune povestea ca mai apoi sa plece facand-o sa se întrebe de ce inima umana e făcută să iubească atât de mult dacă viața este despre pierdut oameni. De ce iubim?