Consequences // FINALIZATĂ //

CARTE NECORECTATĂ

Când a apărut în viața mea, era doar un simplu om, un bărbat care avea să îmi devină unchi. Deși aveam doar șaisprezece ani, m-am îndrăgostit de el, el care avea douăzeci de ani. Nu am știut niciodată că voi putea iubi atât de tare pe cineva care reușea să mă distrugă și să mă reconstruiască de fiecare dată.

Erdal - "Nu am vrut să fie așa, Elisse, dar la dracu! Nu am cum să îi impun inimii pe cine să iubească!" a făcut câțiva pași spre mine.

Trebuia să îl mint, să îl fac să plece.

Elisse - "Pleacă, te implor să pleci și să mă lași odată! Te-ai întors după atâta timp, nu te las să mă distrugi iar, mă căsătoresc, Erdal!" i-am arătat așa zisul inel de logodnă. Trecuseră, totuși, cinci ani de când plecase.

Erdal - "Nu te poți mărita cu el, iubito, nu atâta timp cât trăiesc în inima ta!" a micșorat distanța dintre noi și m-a prins de talie.

Elisse - "Dă-mi drumul!" respirația îmi era șuierată și inima îmi bătea cu putere. Îl iubeam ca în prima clipă, dar era greșit.

Erdal - "Știu că mă vrei, iubito! Știu că mă iubești!" mi-a șoptit cât mai aproape de lobul urechii, apoi și-a lipit buzele de ale mele. Îmi fusese atât de dor de el.

All rights reserved.