Singuratatea..

E greu sa nu ai pe cineva care sa te inteleaga..o persoana in fata careia sa te deschizi..la un timp se aduna prea multe..si cedezi..cedezi sufleteste..simti ca nimic nu mai are rost..simti ca nu mai are rost sa cauti persoana in care sa-ti pui increderea..si povestile..totul s-a ruinat in momentul in care am inceput sa inteleg lucrurile..la varsta de 13 ani mi-am dat seama ca totul doare..am simtit ca e greu fara familie..e greu sa nu ai un loc pe care sa-l poti numi casa..un loc in care sa fii primit cu caldura si nu cu tipete..e greu ca mama ta sa iti spuna ca nu esti copilul ei si ca nu te iubeste..si mai ales e greu sa nu ai o familie..nimeni nu te intelege..m-am retras in mine..nu am prieteni..si sunt antisocial..ma descurc foarte greu..nu mai ma pot concentra pe nimic anume..simt o durere mare in suflet..si un fior..singuratatea apasa pe sufletul meu..din ce in ce mai tare..simt ca cedez..si nimic nu mai are rost...totul doare foarte tare..gandindu-ma ca sunt si alte persoane care trec prin ceea ce trec si eu doare si mai tare..imi pare rau tuturor :(