Cateodata ma intreb, oare de ce, noi, oamenii suntem facuti sa iubim, ma intreb de ce suntem asa diferiti, de ce uni iubesc pana la capat, si chiar mai mult, de ce alti sunt nepasatori, de ce le place sa vada cum suferi, eu sunt incapabil sa intaleg asta, probabil ca, uni ma considera imatur, sau poate au o parere formata aiurea, ajungand sa ma batjocoreasca, sau sa ma catalogheze ca fiind "gay", pentru fiecare dintre cei care m-au insultat, va respect. Va respect, pentru ca m-ati invatat ce este viata, cat de dura poate fi, si cat de nedreapta. Si, va multumesc, pentru ca mi-ati aratat cea ce sunt cu adevarat.
Lara trăia în umbra fratelui ei Elias, un patinator artistic renumit care atrăgea atenția părinților și a întregii lumi prin performanțele sale deosebite. De fiecare dată când Elias concura, părinții erau acolo, oferindu-i toată susținerea. În schimb, Lara simțea că nu primește aceeași atenție și încurajare, chiar dacă muncea la fel de mult pe gheață. Părinții o sprijineau, dar în mod evident nu o considerau la fel de importantă ca pe Elias, iar acest lucru o făcea să simtă că trebuie să se străduiască mult mai mult pentru a fi observată.
Competiția „Cupa Valdoria" era pentru Lara o oportunitate rară de a ieși din umbra fratelui său. Această competiție internațională, extrem de importantă în lumea patinajului artistic, era o șansă de a arăta tuturor ce putea să facă. Lara își dădea toată energia pe gheață, dorind să demonstreze că merită aceleași laude ca Elias. În mijlocul competiției, Julien, un patinator extrem de talentat și încrezător, se pregătea și el să concureze. După ce partenera lui de patinaj s-a accidentat, Julien căuta o nouă parteneră pentru viitoarele competiții.
Pedro, un antrenor de renume internațional, îl antrena pe Julien și observa fiecare detaliu al competiției din tribune. A fost imediat atras de stilul Larei, care combina tehnica impecabilă cu o pasiune rar întâlnită. În urma acestei impresii, Pedro i-a făcut o propunere: