Dansează cu mine!

Sunt judecată de familie, de prietenii, chiar și de mine. Am clacat de multe ori spre dezastru, iar acum vreau, cu tot din adinsul să fie măcar puțin diferit. Nu mi-am dorit viața asta, dar o am și încerc pe cât posibilul să o fac mai bună.

De fiecare dată, gândurile mele mă oripilează într-un mod brutal, neadecvat. Ele fac parte din mine, chiar dacă sunt întunecate și surprinzător de neînțelese. Acestea, doar îmi încețoșează mintea și sufletul, pe care mai mult ca sigur nu-l am... curat, ci murdar din cauza unor persoane din viața mea.

M-am schimbat, dar nu în bine ci în cel mai rău lucru pe care l-am văzut. Toată vina cade pe mine, dar nimeni nu știe ce este în sufletul meu și de ce am ales sa fac ceea ce fac acum. Nimeni nu mă înțelege, chiar dacă unele persoane au încercat și au eșuat. Poate sunt prea scufundată în tot ceea ce înseamnă "necunoscut", poate așa am ajuns din cauza mea.

Distrug ce este în jurul meu fără intenție, dar iar toată lumea mă privește ca și cum am făcut-o cu voia mea. Urăsc să rănesc vreo persoană și mi-as fi dorit să iasă persoana de lângă mine în victorie, nu eu, pentru că merit tot ceea ce mi se întâmplă.