Inima mea se blocase și avusesem un șoc când am văzut cine se afla în fața ușii, cu o fustă strâmtă vișinie, cămașă albă și niște tocuri negre. Asta chiar a fost ceva wow, amândouă ne examinam din cap până în picioare, fără să scoatem un sunet. Nu arăta deloc ca acum trei ani, avea un aer elegant, deși trăsăturile feței sale arătau la fel de perfecte. Iar ochii si buzele..... Nu Camila! Încetează! "Camila?" Vocea ei răgușită spărsese liniștea. Ei bine vocea ei chiar era schimbată, suna mult mai matur și mai puțin batjocoritoare, dar era la fel de răgușită în cel mai minunat mod. "Lauren?" Zâmbesc eu, pufnind. Aș putea să o recunosc dintre miliarde de oameni, nimeni nu se compară cu ea și frumusețea ei. O văd cum zâmbește larg, apropiindu-se de mine pentru o îmbrățișare.