Rye

•Volumul I:

>Intr-adevar, foarte frumos. Mai ales casa din fata, cu obloane albastre, care are multe lumini.

>Da..., am spus absenta.

Priveam casa vecinilor mei, fara sa realizez ca noi doi vorbeam despre acelasi cer si despre aceeasi casa cu obloane albastre, pe care el, de la mii de kilometri departare, nu avea cum sa le vada. Eram absorbita de vocea lui, de visurile mele si de luminile jucause.

>Imi plac mult ornamentele luminoase din ferestrele de vizavi de tine, mi-a spus Rye. Si mosul acela cu scara, care atarna pe casa.

>Si mie. Dar sa stii ca si eu am ornamente la geamuri.

Auzindu-ma ce am spus, am realizat dintr-o data ca Rye vedea tot ce vedeam si eu. Cum era posibil?! El era in Romania, cum putea sa vada casa vecinilor mei si sa o descrie atat de bine? Inima a inceput sa-mi bata nebuneste si am privit in jos, pe geam. Nu vedeam nicio masina parcata si niciun trecator, de aceea am deschis larg fereastra si am privit in jur.

•Volumul II: (in curand)

Mustafa mi-a eliberat mana, iar eu si Aweinon am iesit afara.

>Aweinon, imi pare rau ca...

>Cred ca noi doi avem multe de discutat...

Pana acasa nu am vorbit deloc, dar de indata ce am ajuns, Aweinon s-a asezat pe un fotoliu si m-a rugat sa ma asez si eu.

>Deci tu si Mustafa...

>Da. De ce trebuie sa discutam despre asta?

>Cand v-ati despartit?

>Aweinon, ce relevanta are? Cand te-am intalnit pe tine eram despartiti. Nu intelegi ca nu vreau sa mai vorbesc despre el?

>Ce ti-a facut atat de grav, incat sa nu suporti sa-l aduci in discutie? Nu cumva mai ai sentimente pentru el?

>Vrei sa ne certam? Intelege ca nu vreau sa discut despre Mustafa. E din trecut si gata. Cu ce-oi fi gresit, ca sa dau de el peste tot?!

>Lumea e mica. Ne invartim intr-un cerc comun, chiar daca nu suntem prieteni. Ocazional, ne mai vedem la cate un eveniment.

>De unde il stii?

>Am fost colegi de facultate. Sora mea si sora lui Cyril au fost colege de banca in liceu.

>Vreau sa dormim. Sunt obosita.