Din sufletul Denisei

Îmi scriu iubirea pe acordurile unui pian . Am considerat întotdeauna seara ca fiind cel mai bun umăr pe care aş putea să îmi vărs lacrimile.
Nu eram ca orice adolescentă,nu visam prinţi pe cai şi nici castele sau o caleaşcă magică . Ştiam că toate astea sunt doar poveşti iar eu nu voiam să fiu într-o poveste de genul de unde nu aş putea ieşi decât cu sufletul rupt la aflarea realităţii. Dragostea nu este perfectă ,defapt urăsc termenul "perfect" pentru că pur şi simplu nu există la fel cum nici imperfect nu există. Avem ochi,proprii noştri ochi şi privim diferit din toate punctele de vedere. Eu ştiam că vreau pe cineva care să mă iubească însă în acelaşi timp îmi era frică să fiu iubită ,îmi era frică de eşec,de pierderi,de iubire însă asta până când mi-am pus sufletul pe tavă ,micuţului meu ,aşa cum îmi place să îl alint . Nu voiam să accept faptul că m-am îndrăgostit,defapt nici nu ştiam ce este dragostea ,mă simţeam pur şi simplu ca o năroadă şi îl iubesc,Doamne,cât îl iubesc!