Prietenii nu se sărută

[ ficțiune adolescenţi | highschool romance | fantasy ]

⠀⠀⠀Destinul e ceva ciudat. Nimeni nu-l poate înțelege cu exactitate. Lucrurile pe care le face sunt, de cele mai multe ori, inexplicabile şi de neînţeles.

⠀⠀⠀Destinul pune oamenii împreună.

⠀⠀⠀Cred că soarta m-a adus unde sunt acum, înconjurată de oameni pe care-i consider acasă. Însă nu toată viaţa a fost aşa.

⠀⠀⠀Prietenii nu se sărută. Însă noi am făcut-o.

⠀⠀⠀Tremuram din toate încheieturile, din cauza frigului şi din cauza ta. Îţi simţeam căldură deşi stăteam la 3 paşi distanţă. Îţi simţeam inima bătând. Tu o simţeai pe a mea? Bătea ca cea a unui iepure încolţit, prins în capcană. Şi poate aşa eram şi eu, prinsă în ochii tăi, fără cale de scăpare.

⠀⠀⠀Mi-am ridicat capul spre luna plină de deasupra noastră. Tu ai continuat să mă priveşti de parcă spectacolul stelelor era nimic în comparaţie cu mine. Ca şi cum eu reprezentam cel mai bun lucru care ți s-a putut întâmpla în toată viaţa. Tu pentru mine asta erai, deşi n-aș fi recunoscut-o în faţa nimănui.

⠀⠀⠀Nu mai puteam spune nimic. Cuvintele mi se blocaseră în gât, înăbuşite inexplicabil de sunetul inimii care dădea să-mi iasă afară din piept cu fiecare pas pe care-l făceai către mine.

⠀⠀⠀Căldura ta acaparându-mi fiecare parte din corp, strângându-mă cu putere, tot mai mult. Nu voiai să plec. Nu voiam să pleci. Dar amândoi ştiam prea bine că ăsta era destinul şi că n-aveam cum să ne împotrivim.

⠀⠀⠀Dar sufletele destinate ajung, în final, unul la celălat.

⠀⠀⠀Aşa cum tu stai lângă mine acum. La 3 paşi distanţă, cu ochii fixaţi către tabloul care înfățișează luna, stelele şi pe noi. Iar eu mă uit la tine, de parcă nimic din jurul tău n-ar mai exista.

Publicată: septembrie 2019

Primul volum din "Nepenthe"