EmiLarH

Nu sunt genul de fată care să creadă în ceva fără sens, dar și când o fac înseamnă că ceva s-a întâmplat în viața mea. In cazul acesta, eu nu cred în destin pentru că viitorul ține de pașii pe care tu ai de gând să îi faci și de alegerile ce îți pot asigura o viață ușoară ,sau nu. Tot timpul am fost forțată de împrejurări să recurg la fapte calculate pentru a nu da cu bâta-n baltă. Nu știam însă că de la o petrecere nevinovată, la care am fost forțată să merg, o singură privire îmi poate da toate principiile despre viitor la o parte la fel de ușor ca o frunză purtată de vânt.
Am învățat că nu tot ce zboară se mănâncă, că fiecare pierdere e doar un pretext pentru adevăratul scop și că EL e un adevărat artist al suferinței ce încă nu Și-a găsit adevăratul scop.

Eu am încercat și am luptat.. dar el?