EmiLarH
- Reads 55
- Votes 10
- Parts 6
Nu sunt genul de fată care să creadă în ceva fără sens, dar și când o fac înseamnă că ceva s-a întâmplat în viața mea. In cazul acesta, eu nu cred în destin pentru că viitorul ține de pașii pe care tu ai de gând să îi faci și de alegerile ce îți pot asigura o viață ușoară ,sau nu. Tot timpul am fost forțată de împrejurări să recurg la fapte calculate pentru a nu da cu bâta-n baltă. Nu știam însă că de la o petrecere nevinovată, la care am fost forțată să merg, o singură privire îmi poate da toate principiile despre viitor la o parte la fel de ușor ca o frunză purtată de vânt.
Am învățat că nu tot ce zboară se mănâncă, că fiecare pierdere e doar un pretext pentru adevăratul scop și că EL e un adevărat artist al suferinței ce încă nu Și-a găsit adevăratul scop.
Eu am încercat și am luptat.. dar el?
All Rights Reserved
#106
familie
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
You may also like
Nuanțe
[FINALIZATĂ] ,, Nu se întâmplase cu mult timp în urmă... o despărțeau doar câteva luni de accidentul nefericit. (...) Credea că putea ține sub control demonii dinăuntrul ei care îi vorbeau şi înceecau să iasă la suprafață. Dar nu era aşa." ,, Trăgea disperat din joint, de parcă asta i-ar fi putut rezolva toate problemele. De parcă nu ar fi făcut-o cu una dintre cele mai bune prietene ale lui." ,, E ca şi cum aş fi înconjurat de o mie de oameni, dar de fapt, de niciunul. (...) Tata nu a părăsit-o doar pe mama. Ne-a părăsit pe amândoi."Complete![Floarea de Lotus [+16]](https://img.wattpad.com/cover/102870664-256-k670034.jpg)
Floarea de Lotus [+16]
Stau pe canapeaua din fata semineului,cu picioarele la piept,plangand amar lasand siroaiele de lacrimi sa ajunga undeva pe canapeaua neagra din piele si gandindu-ma cum am facut sa ajung in Yakuza,mafia Japoneza.Ce am facut asa de rau sa ajung dama de companie a sefului mafiei?Batuta aproape zilnic, si supusa unor perversitati neimaginabile?Inchid ochii,muscandu-mi buza inferioara si inchizandu-mi ochii facand imaginile mai clare,si incep sa imi amintesc ziua accea blestemata.Mii de ganduri negre isi fac aparitia in mintea mea intortocheata... Nu este scrisa de mn!Complete
Demon with feelings
Kate are 16 ani și este o fire mai nebuna dar drăguța! Aceasta se muta din LA in NY.Acolo îl întâlnește pe EL.Baiatul cei da viața peste cap dar la început se comporta urat cu ea. Cu timpul EL tot sa îndrăgostit de aceasta dar ORGOLIUL nu ii permite săi mărturisească. Orgoliu,mândrie,sentimente}Trei cuvinte ce stau la baza lor! Aflați mai multe in "Demon with feelings"Complete
Și noi avem libertate
Nimeni nu este în gândul meu acum să vadă cum amintirile ce-au rămas. Dau speranțe unui viitor, dar în acest timp se răzbat cu răceala ce a venit dintr-odată fără să-o știu și care a schimbat într-o clipă tot ce a fost frumos în cele 4 luni petrecute ca un vis ce mi-l doream o viață întreagă, căci chiar dacă sunt așa cum sunt, am și eu un suflet ce-și dorește să fie fericit și să aibă puțină speranță. De căte ori mi-a aduc aminte că puteam să fiu și eu fericită și să am și eu pe cineva alături de mine și la bine șei la greu, dar părinți mei m-au împiedicat sa am pe cineva, de-atătea ori îmi vine să plăng și să mă rog la Dumnezeu ca într-o bună zi să facă dreptate și să vadă și ei că sunt și un suflet printre suflete care nu-și dorește altceva decăt puțină libertate pentru a iubi și ar fi iubit. Am iubit și eu de două ori dar am pierd în fața lor pentru sunt părinții mei și îi respect așa cum sunt dar rană din suflet nu se va vindeca niciodată de tot și va rămăne un gol în suflet mai ales cănd știu că prima iubire încă mă mai cheamă la ea, dar n-am c face și trebuie să-i dau libertate pe care eu nu am și să renunț la cel mai frumos vis din viața mea, visul de avea o persoană iubită alături de mine mereu și să fim fericiți pentru tot restu vieți.Complete
Viața unui erou
Ce face pierderea unei persoanei care nu am știut să o prețuiesc la timp și niciodată n-am crezut că mă va marca această pierdere atât de tare. Până nu pierdem nu vedem cât greșim că nu știm să prețuim o vorbă bună și o prietenie ce poate nu o să o mai avem niciodată. Dăm la o parte pentru că nu ne place ce ne cere sau că alți ne spun să ne îndepărtăm de-acea persoană dar nu ne gândim ce lăsăm în urma noastră și nu ne gândim că mai târziu am putea să regretăm că n-am știut să acordăm mai multă atenție atunci când trebuia și să nu judecăm după cum nu ne place nouă cumm gângdește sau după cum ni se spune despre acea persoană. Realizăm că am stat prea puțin timp cu acea persoană și nu am știut să o prețuim mai mult la acel moment. De două zile viața mi s-a dat peste cap sau mai bine zis mi-a dat o palmă și realizez cât de mult am greșit că n-am știut să fac tot ce am scris mai în sus și poate că alți mă judecă acum că sufăr și mă doare abia acum când am pierdut tot, chiar și eu mă judec pentru asta și mă întreb oare de ce am fost atât de indiferentă și am dat la o parte tot. Oare ce am câștigat dacă n-am știut să las de la mine și să ofer mai multă încredere atunci când Dumnezeu mi-a dat a treia șansă de-a vedea că acea persoană avea nevoie de prezența mea în viața lui. dar acum e în zadar să mai caut acest răspuns ce mă macină de două zile într-una și să mă mai fac vinovată pentru o greșeală pe care nu mai pot să-o întorc niciodată.Complete
Drumuri care nu se vor mai intersecta niciodată...
Stau şi mă uit la toată acea mare de oameni care s-au adunat la... îmi vine greu să pronunţ acel cuvânt, dar este doar un efect rezidual din viaţa mea, aşa că reuşesc să îl spun, ştiind că ar trebui să simt ceva, însă nu pot... mormântul meu. Da, acela sub salcia imensă este mormântul meu şi acolo stau cu capul plecaţi o groază de oameni. Pe unii îi recunosc, pe alţii nu. Pe unii îi urăsc, alţii îmi sunt indiferenţi, dar mai există un grup. Un grup de şase persoane pe care le iubesc. Acum, de abia acum, după ce am murit, pot înţelege, pot concepe cu adevărat sentimentele, atât pe ale mele, cât şi pe ale celor din jur. Nu mai pot simţi, nu mai pot iubi, nu mai pot plânge, ci pot doar înţelege. Atât şi nimic mai mult, poate doar de atât ai nevoie. Aş vrea să spun că îmi vor lipsi, dar sunt doar vorbe goale, nesusţinute de acel sentiment de lipsă, de dor. Văd durerea imensă pe care am lăsat-o în urma mea şi aş vrea să pot susţine cu ceva cuvintele „îmi pare rău", dar nu pot. Le pot rosti, dar nu le mai pot simţi. Însă înţeleg cu adevărat, întru totul durerea lor, disperarea, dorinţa de a schimba ceva. Concep toate aceste sentimente, înţeleg şi sentimentele mele care m-au forţat să fac ceea ce am făcut şi mă pot gândi la ele fără ca acestea să mă mai rănească. Nu mai au acea putere incontestabilă, enormă pe care o aveau asupra mea, numai că nu mă mai ajută cu nimic această înţelegere. Nu pot schimba lucrurile, nu pot schimba alegerea care m-a adus atât pe mine cât şi pe ceilalţi în această poziţie. Drumurile noastre au fost forţate să se împartă în două căi diferite care se depărtează din ce în ce mai mult. Drumuri care cu siguranţă nu se vor mai intersecta niciodată...Complete
[FINALIZATĂ] ,, Nu se întâmplase cu mult timp în urmă... o despărțeau doar câteva luni de accidentul nefericit. (...) Credea că putea ține sub control demonii dinăuntrul ei care îi vorbeau şi înceecau să iasă la suprafață. Dar nu era aşa." ,, Trăgea disperat din joint, de parcă asta i-ar fi putut rezolva toate problemele. De parcă nu ar fi făcut-o cu una dintre cele mai bune prietene ale lui." ,, E ca şi cum aş fi înconjurat de o mie de oameni, dar de fapt, de niciunul. (...) Tata nu a părăsit-o doar pe mama. Ne-a părăsit pe amândoi."
More detailsContent Guidelines