Story cover for EmiLarH by Pandozoid_69
EmiLarH
  • WpView
    Reads 54
  • WpVote
    Votes 10
  • WpPart
    Parts 6
  • WpHistory
    Time 1h 3m
  • WpView
    Reads 54
  • WpVote
    Votes 10
  • WpPart
    Parts 6
  • WpHistory
    Time 1h 3m
Ongoing, First published May 01, 2019
Nu sunt genul de fată care să creadă în ceva fără sens, dar și când o fac înseamnă că ceva s-a întâmplat în viața mea. In cazul acesta, eu nu cred în destin pentru că viitorul ține de pașii pe care tu ai de gând să îi faci și de alegerile ce îți pot asigura o viață ușoară ,sau nu. Tot timpul am fost forțată de împrejurări să recurg la fapte calculate pentru a nu da cu bâta-n baltă. Nu știam însă că de la o petrecere nevinovată, la care am fost forțată să merg, o singură privire îmi poate da toate principiile despre viitor la o parte la fel de ușor ca o frunză purtată de vânt.    
            Am învățat că nu tot ce zboară se mănâncă, că fiecare pierdere e doar un pretext pentru adevăratul scop și că EL e un adevărat artist al suferinței ce încă nu Și-a găsit adevăratul scop.


       Eu am încercat și am luptat.. dar el?
All Rights Reserved
Sign up to add EmiLarH to your library and receive updates
or
#36fictiune
Content Guidelines
You may also like
You may also like
Slide 1 of 7
PROFESORUL MEU 😍🔥🫦 [🔞] cover
Măcar o șansă cover
Demon with feelings cover
Oricine poate fi orice cover
Kenrad/ Praf de minciuni cover
Floarea de Lotus [+16] cover
Și noi avem libertate cover

PROFESORUL MEU 😍🔥🫦 [🔞]

33 parts Complete

PROFESORUL MEU Volumul 1 Prolog Toate erau ofticate. Nu doar pentru că domnul Neacșu, bătrânul profesor de istorie, se pensionase brusc, ci pentru că în locul lui apăruse... el. Dragoș Marinescu. Noul profesor de istorie. Și, colac peste pupăză, și noul director adjunct. 27 de ani, costum slim fit, umeri lați, trăsături tăioase de parcă ar fi fost sculptate. Barba tunsă la linie. Părul pieptănat perfect. Și mușchi... mușchi pe care îi ghiceai ușor sub cămașă, mai ales când ridica mâneca să scrie la tablă. Nu-i de mirare că aproape fiecare fată din liceu se fâstâcea când intra în clasă. Zâmbete subtile, roșu în obraji, șoapte stinse și... fuste tot mai scurte. Dar ea - Ioana - era singura care părea imună. Stătea mereu în banca din spate, cu ochii în manual și pixul mișcându-se rapid. Nu ridica privirea decât când i se părea că spune ceva greșit. Atunci, îl corecta. În fața clasei. Direct. Cu o urmă de sarcasm în colțul buzelor. Era obraznică și prea deșteaptă pentru gustul lui. Sau... cel puțin asta și-a spus Dragoș în primele două săptămâni. Dar adevărul? Adevărul e că îl intriga. Mai mult decât voia să recunoască. Fetele îl doreau. El o dorea... pe ea. Și, din păcate pentru amândoi, avea să se întâmple🔞