începutul este practic o mărturisire...Mă rog nu chiar, am scris ce am gândit si de acolo am dat in poezie. Ciudatul este un băiat la care țin mult...nu cred ca va vedea asta vreodată si sper sa nu o faca...mi-e dor de el..
I-am dedicat această combinație dintre gândul meu si poezie, lui. sper sa vă placă! 🤗
- De ce vrei să fumezi? întreabă brusc, privindu-mă în ochi.
- Fiindcă e o iluzie care funcționează pe moment. Îți păcălește creierul și te face să uiți pe pentru câteva clipe de toți și de toate. Iar eu... bănuiesc că am nevoie de asta în momentul acesta, îmi mușc buza inferioară, plecând privirea, oarecum rușinată.
- Pe cine vrei să uiți? întreabă brusc, determinându-mă să deschid ochii.
Rămân blocată preț de câteva secunde cu privirea asupra sa, căutând în ochii săi întunecați răspunsul la această întrebare.
- Pe mine... zâmbesc firav, iar o lacrimă stingheră mi se prelinge pe chip.
*****
- Nu fă lucruri pe care s-ar putea să le regreți mai târziu, lucruri care-ți vor bântui nopțile...
- Mi-au spus să stau departe de tine, șoptesc, mângâindu-i maxilarul.
- Și de ce nu o faci? clipește leneș, privindu-mă printre gene.
- Pentru că nu vrei să stau departe de tine, pentru că nu vreau să stau departe de tine, cel puțin nu în seara asta...
- E o greșeală, Aiyana... îngaimă, ferindu-și privirea.
- E ultima greșeală din seara asta, murmur, strecurându-mi degetele în părul său de abanos.
Tresar ușor când se îndreaptă brusc de spate și-și apasă buzele peste ale mele în timp ce mâinile sale îmi împing corpul în jos, contopindu-se perfect cu al său.
🦋 Suflete de cristal - Volumul I🦋
Publicare: 01.08.2021- 27.11.2021
