Aripi de ceară

Poezia e versul ce îmi alină tristețea, rima ce oprește durerea să îmi pătrundă în suflet și să facă ravagii, cuvintele ce mă încurajează să trăiesc printre siluete de oameni și iluzii.

Poezia îmi dă aripi să zbor și să meditez de deasupra norilor asupra tuturor păcatelor omenirii. Mă ajută să uit că sunt și eu om, o ființă josnică și imperfectă.

Poezia e viață, gând liber, praf de stele și speranță! Sper să vă regăsiți în ce scriu :)