Forgiveness

Nu mai știe cine este și își pierde propria persoană ajungând prizonier a propriilor gânduri. Ajunge să hoinărească între iluzii și realitatea în care fiecare amintire ajunge să înțepe. Se împiedică, cade și se rănește. Plânge dar decide să se oprească chiar dacă în sufletul său, ura și dragostea formează un amestec infernal care în combinație cu dorința de a se răzbuna ajunge să-l poarte la limitele disperării. Pretinde totuși că a uitat, că a lăsat în spate iar tocmai atunci rănile nevindecate încep să doară încă mai tare, doar pentru ai aminti că sunt încă acolo. Decide să fugă de trecut și amintiri ca să eșueze și să ajungă într-un sfârșit înapoi în brațele lor.

-De ce ești așa? îl întreb.
El zâmbește privindu-și adidașii ușor acoperiți de praf. Își trece mâna prin păr și ofează privindu-mă.
-Se spune că suntem construiți din victorii și eșecuri, nu? mă întreabă.
Îl aprob atentă iar el adaugă:
-Eu am pe cont doar eșecuri, Mia.

‼️ N-am mai scris în română de ani buni, povestea e varianta tradusă a cărții mele din franceză, deci se întâlnesc greșeli gramaticale. Citiți pe propria răspundere! ‼️