Poveștile de dragoste nu exista doar in filme sau carti . Nici eu nu credeam ca exista in viata reala . Dar , in acea seara din luna iulie mi-am intalnit dragostea ,sufletul meu pereche . El imi era destinat mie . Era o furtuna si avea ochii aproximativ la fel . Erau cenușii de unde ieșeau cristale verzi , nu prea sesizabile . Parul sau era castaniu inchis ,imi aducea mereu aminte de castanii bunicii din gradina din spate . Si avea un zâmbet care pur si simplu ma topea ,însă refuzam sa o arat. Am ramas cu adevarat in șoc atunci cand am aflat cine era el . Era însuși fiul lui Russel Carter . Dylan Carter . Un puternic afacerist in America cat si in Europa . Iar ,fiul sau ii calca pe urme. Am crezut ca seara de 22 iulie o sa fie prima si ultima oara cand o sa-l vad. Dar ,in dimineata următoare era la usa mea cu un buchet de trandafiri albi si cu un zâmbet șarmant . Nici macar nu ma cunoștea . A continuat sa ma surprindă de fiecare data si sa-mi bucure zilele si nopțile cu gesturile si săruturile sale . Pana intr-o zi . Cand pur si simplu a spus ca se desparte de mine . Iar,atunci am stiut . Am stiut ca doar eu il iubisem . Nu mi-a oferit nici un motiv pentru care plecase . O facuse si gata . Atunci mi-am dat seama . Ma dăruisem cu totul diavolului însuși si-mi furase inima ,plecând cu ea . Si am incercat sa ma vindec . Sa il uit . Dar ,cum sa il uiti pe omul care te-a facut sa zâmbești ,sa plangi de fericire , sa fii intr-o lume numai a voastra? Si atacau toate amintirile . Devenisem o alta eu . Si asta numai din cauza lui . Din cauza primei mele iubiri . Toate drepturile rezervate mie .