Flori de cireș

Ai simțit vreodată că nu mai poți? Că nu poți să treci peste ceva? Simți nevoia să îți verși toată frustrarea și în special toată suferința asupra ta sau asupra celui care te-a rănit, dar știi că nu ai cu cine să mai vorbești. Brațele lui calde îi sunt casă altei fete, vorbele lui dulci îi îndulcesc sufletul alteia și inima lui se contopește cu a alteia. Scrie-i. Scrie-i scrisori, chiar dacă nu le va primi niciodată, chiar dacă nici nu le va citi sau le va citi, dar nu va ști că el este destinatarul sau va realiza, dar prea târziu. Dacă va realiza, nu-l lăsa să-ți zică, nu-l lăsa să deschidă rănile amintirilor trecute.
Am scris pe foi numele tău, într-o zi caldă de mai, sub flori de cireș și sub melodia ce îmi trezea fiorii dorinței, melancolia serilor târzii, zâmbetele dimineților în care mă trezeai cu un sărut și mă priveai ca și cum ar fi ultima rază de lumină pe care o prindem împreună. Zi de mai, flori de cireș și melancolie.