Winter

-Te rog să înțelegi! Așa a fost să fie! Te rog! îl rugă Aisle aproape curgându-i lacrimi din ochi.

-Nu. râspunse el vag mărind pasul. Nu voia să aibă de a face cu nimic cu acea parte a lumi. Ar fi dat orice să poată trăi o viață mediocră și plictisitoare în liniște, chiar dacă știa că acest lucru este practic imposibil. Știa că nu îl vor lăsa în pace și că mai bine l-ar vedea mort decât nefăcând nimic.

-Dar destinul, știi bine ce a spus Dalome. mai adăugă fata agățându-se de haina lui.

-Știi ce? Poți să îi spui din partea mea să se ducă la dracu´ cu tot cu destinul și profețiile lui cu tot! răspunse băiatul gesticulând nervos scuturându-și praful de pe mână. Garda căzuse iar el nici măcar nu se uitase în urmă alergând cât mai departe. Știa că nu îl va putea convinge. Știa că nu are ce să facă. Știa, iar faptul că nu putea îndepline oridnele o măcina pe interior mai mult decât ar spune oricui. Blestemată fie iarna!