Ascânteia

.
,,Știi ce înseamnă să ții universul în mâini? Să poți pocni din degete fără să-ți fie teamă. Să te poți uita la cer fără să te simți pătat de propriile păcate. Să fii o rămășiță din soare, un strop de ocean, ultimul cuvânt dintr-o scrisoare. Să fii haos..."

Dialogurile cu el erau poezia ei. Dar ascânteia dintr-un suflet început cu un foc de tabără nu e menită să dureze. Frumusețea ei stă tocmai în efemeritate. În ireal. În nonsens.

Ascânteia. Ascânteia spune multe, dar și nimic. Ce-ți poate dărui în plus o scânteie dezacordată? E-n inimi și nu prea. E o jumătate. Un vis. O speranță. O explozie. Ascânteia poate fi orice... Să sperăm.

《un început din 24 mai 2019》