Tragicul accident prin care Abel a trecut si ideea ca numai singuratatea il poate consola au sters pana si cele mai fericite momente din viata baiatului, transformandu-l in opusul celuia care obisnuia sa fie. Lipsit de sentimente si cu un suflet rece, acesta inca nu isi poate infrange trecutul incercand sa-l ascunda tot mai mult. Insa ce se intampla cand la scurt timp, apare o fata care pare sa fi apartinut trecutului sau. Orbit de manie si frustrare, Abel cedeaza presiunii necontrolandu-si faptele. "- Cine esti? intreaba el stupefiat in timp ce examineaza mica fiinta ce se afla chiar sub privirile sale. - Nu ma recunosti? raspunde ea mirata. Sunt ceea ce cauti de ani si ani in zadar. Sunt marea ta mandrie de alta data. Dovada existentei tale. Motivul pentru care tu ai ajuns in acest fel. Consecinta lacrimilor tale de alta data.... - Ajunge! Imi joci feste! Nu poate fi adevarat! Nu poti fi aici! Nu existi! Iesi din mintea mea! - Nu pot, Abel. Asta stii si tu. Tu m-ai adus aici si tot tu ai sa ma trimiti inapoi"