V I C T O R I A

Căzu în genunchi când îl văzu mort pe scările şcolii. Îşi trecu mâinile prin părul lui blond şi lung, apoi peste faţa lui albă ca spuma laptelui. Îi depuse un sărut dulce pe buze, şi își trecu mâna peste ochii cei albaştrii ce îi oferise atâta susţinere, închizându-i pentru veşnicie.

Acum urma să moară.