❝Unele iubiri se nasc în tăcere și cresc printre rânduri nerostite.❞ ━ 𝐕𝐎𝐋𝐔𝐌 𝐃𝐄 𝐏𝐎𝐄𝐙𝐈𝐈 ━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━ Între tăcere și strigăt, între iubire și teamă, între un spin ce rănește și o șoaptă ce vindecă, am scris povești ce nu s-au spus. Am iubit cu palmele goale, fără să știu dacă voi strânge trandafiri sau spini. Am învățat că unele șoapte pot fi mai ascuțite decât tăcerea. Aici sunt doruri nerostite, răni ce nu se văd, iubiri ce au sângerat în întrebări și inimi ce s-au pierdut în ecou. Nu e doar tristețe, nu e doar dor, sunt spini ce încă ard sub piele și șoapte ce nu vor să moară. ━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━━ ❝Dragostea nu se învață din definiții, ci din oameni.❞

Câteodată mă simt de parcă sunt însuși plodul lui Mihai Eminescu și mă apucă dorinta de a scrie poezii. Unica problemă este că ale mele, comparativ cu ale lui, duc lipsă de logică, devenind automat cele mai dubioase chestii citite de omenire, dar aia e, poate peste 50 de ani or să se studieze la școala de kpoperi aceste "mirobolante capodopere literare" scrise de un copil de 14 ani fără viață socială. Copertă făcută de @mate__

VOLUM DE POEZII „Ce știe doar luna" se vrea a fi un volum de poezii. Unul de excepție. Fără vreo literă lipsă, virgulă pusă prost sau, mai rău, cu un ritm care să scârțâie pe alocuri sau rimă care să nu existe de-a dreptul. Din păcate, nu este ceea ce se visează. Nu vei găsi acele poezii de nota zece, fără cusur. În schimb, le vei găsi pe cele care te conduc într-un univers lăuntric atât de cunoscut ție, încât, pentru un moment, crezi că ești din nou acasă. Acel acasă pe care îl știi doar tu, pe care nu ai avut curajul necesar de a îl arăta altcuiva. Dar e în regulă, fiindcă, la urma urmei, toți au un acasă al lor. Un acasă despre care nu știe nimeni. Așa că să nu-ți fie teamă. Totul va rămâne la fel și după ce vei termina de citit, chiar dacă vei simți că, dintr-o dată, toți știu ceea ce tu n-ai îndrăznit să arăți cuiva. Vei fi întotdeauna tu și... 𝘤𝘦 𝘴𝘵𝘪𝘦 𝘥𝘰𝘢𝘳 𝘭𝘶𝘯𝘢. [fragment] 𝘪𝘷. 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘨𝘢𝘵𝘢 𝘴𝘢 𝘱𝘭𝘦𝘤 ❝și mi-am strâns haină cu haină, ți-am lăsat dulapul gol ca atunci când treci să n-ai de ce să-i faci ocol să nu te doară amintirea, să nu regreți ce ai ales că-n locul meu acum e ea, iar eu din viața-ți o să ies.❞ ©️Denise Jane, 13 februarie 2023

există un fel de dor care nu se risipește, ci se îmbracă în cuvinte. un dor care nu piere, ci renaște în versuri, sculptat din tăceri și amintiri. această carte este despre el - despre absența care apasă pieptul, despre numele pe care îl porți în suflet chiar și atunci când buzele nu îl mai rostesc. 2025, ©️ sofijaares | poetry

Poezii #1 poezii: iunie 2024 #3 citate: august 2024 1# versuri:august 2024

Viața s-a simțit ca o fisură, dar am ales să o înfrumusețez, așa că am scris poezii despre ea.

Poezie, sentimente, idei, amintiri, viitor, prezent. Iubire si tristete. Un fel de jurnal.

„Îmi visez sfârșitul iar și iar în noapte Căci doar atunci mă pot odihni Și aștept încă somnul cel de moarte Ca orice simț să nu mai simtă nimic." Volum de poezii despre cum mă pierd încet și sigur. Coperta a fost realizată de @qwShiro.

Voi posta toate poeziile pe care le-am scris folosind sentimentele mele .

Urmele mele-nsângerate rămân unde sunt puse, Ca mărturia sufletului meu să stea-n istorii, Ca multele dureri ce am lăsat nespuse, Să se ascundă-n umbra nefericitei glorii. ( "Glorios" din volumul " Despre orice... Altceva ")