Bariera dintre ceea ce vedem și ceea ce dorim este uneori prea subțire. Și atât de ascuțită, încât ne va străpunge din plin, de parcă acesta este rolul ei. Lucas își petrece o parte din viață gândindu-se la o perspectivă mai bună a lui L, atât de bună, încât nu s-a putut abține din a o readuce din nou și din nou. Nu se așteaptă ca între timp să cunoască pe cineva atât de nesuferit la prima vedere și de distant, care să-i atragă atenția. Bărbatul are tendința de a sta departe de acesta, dar ajunge să se apropie mai tare. Datorită lui, reușește să se vadă în sfârșit pe el. Într-un final, Lucas reușește să părăsească trecutul, doar când ajunge să accepte prezentul.