Iubind în taină

Mereu venea la aceeași oră și se instala pe aceeași bancă. Scria privind la geamul ce îi arăta mereu aceeși siluetă subțire. Când o vedea incepea să se nască în el toate emoțiile posibile și imposibile. Picuri de transpirație îi invadau fruntea lată și dorința de a fi lângă ea creștea. Stătea o oră-două, până camera cu pereți de piersică se scălda în întuneric. Își nega faptul că venea pentru ea, pentru a o vedea. Știa , dar nega. Data trecută a fost surprins de un prieten. Îi zise doar că locul acesta îl inspiră și îl ajută la noul său roman. Asta dorea să creadă și el. Nu dorea sa creadă ca este fermecat de o fata, că are nevoie de ea. O dorea dar doar de la distanță. Să o privească și să știe că ea este bine îi era de ajuns. Nu-și imagina o relație cu ea. Nu se credea capabil să mai iubească o fată sau să-i ofere afecțiunea bărbătească de care are nevoie.