Ea - Se învinovățește pentru ceva ce e posibil să nu fi facut. Cel puțin, nu cu intenție.
El - Se rănește păstrând amintirea trecutului. Si nu pare ca ar vrea să renunțe la ea vreodată.
Ea - S-a oprit la mijlocul tunelului. Și nu își mai dorește să privească raza de lumină de la capatul acestuia.
El - Deși a continuat să trăiască, a renunțat de mult la sufletul său.
Diferiți. Și totuși, împart același sentiment.
Nu se pot salva unul pe altul, nu se potrivesc. Dar se pot folosi reciproc pentru o perioada.
Durerea i-a modelat pe amândoi. Le-a răpit inimile, izbindu-le de zidul suferinței până când și lacrimile s-au epuizat.
Dar asta nu înseamnă că nu o pot lua de la capăt. Drumul va fi abrupt, dar nu imposibil de parcurs. Și dacă se vor putea ierta pe ei înșiși și pe cei din jurul lor, e posibil să aibă un final fericit.
Sau măcar unul... normal.
" Ai putea să o faci.
- Nu știu ce să zic. Din cauza mea s-au abătut atât de mult nedreptăți asupra sa.
- Nu ti-am pus o întrebare. Doar ți-am prezentat calea pe are ar trebui să o parcurgi. Am încrede în tine că poți trece peste. Lasă trecutul în spate.
- Așa cum ai facut-o și tu?!
- La dracu, Rosèlinda, iarta-te o dată!
- Dar tu!? îl întreb rânjind ironic, deși știu că nu îmi poate vedea chipul. Te poți ierta? "