Vorbește-mi
- Leituras 155
- Votos 8
- Capítulos 6
Trecutul și viitorul se întâmplă în același timp. Așa mi-a spus. Tot ceea ce se va întâmpla există deja în mine, trebuie doar să caut. Pentru noi, oamenii, viața poate fi trăită numai înainte și înțeleasă doar privind înapoi. Deși am ochi și urechi, nu pot percepe nimic din ceea ce știu copacii, iar cele mai multe secrete nu se arată decât în liniște deplină. Cu ajutorul Ei, la un moment dat, am să le descopăr.
* CAPITOLE NOI ÎN FIECARE ZI *
Todos os Direitos Reservados
Junte-se a maior comunidade de histórias do mundoTenha recomendações personalizadas, guarde as suas histórias favoritas na sua biblioteca e comente e vote para expandir a sua comunidade.
Talvez você também goste
Drumuri care nu se vor mai intersecta niciodată...
Stau şi mă uit la toată acea mare de oameni care s-au adunat la... îmi vine greu să pronunţ acel cuvânt, dar este doar un efect rezidual din viaţa mea, aşa că reuşesc să îl spun, ştiind că ar trebui să simt ceva, însă nu pot... mormântul meu. Da, acela sub salcia imensă este mormântul meu şi acolo stau cu capul plecaţi o groază de oameni. Pe unii îi recunosc, pe alţii nu. Pe unii îi urăsc, alţii îmi sunt indiferenţi, dar mai există un grup. Un grup de şase persoane pe care le iubesc. Acum, de abia acum, după ce am murit, pot înţelege, pot concepe cu adevărat sentimentele, atât pe ale mele, cât şi pe ale celor din jur. Nu mai pot simţi, nu mai pot iubi, nu mai pot plânge, ci pot doar înţelege. Atât şi nimic mai mult, poate doar de atât ai nevoie. Aş vrea să spun că îmi vor lipsi, dar sunt doar vorbe goale, nesusţinute de acel sentiment de lipsă, de dor. Văd durerea imensă pe care am lăsat-o în urma mea şi aş vrea să pot susţine cu ceva cuvintele „îmi pare rău", dar nu pot. Le pot rosti, dar nu le mai pot simţi. Însă înţeleg cu adevărat, întru totul durerea lor, disperarea, dorinţa de a schimba ceva. Concep toate aceste sentimente, înţeleg şi sentimentele mele care m-au forţat să fac ceea ce am făcut şi mă pot gândi la ele fără ca acestea să mă mai rănească. Nu mai au acea putere incontestabilă, enormă pe care o aveau asupra mea, numai că nu mă mai ajută cu nimic această înţelegere. Nu pot schimba lucrurile, nu pot schimba alegerea care m-a adus atât pe mine cât şi pe ceilalţi în această poziţie. Drumurile noastre au fost forţate să se împartă în două căi diferite care se depărtează din ce în ce mai mult. Drumuri care cu siguranţă nu se vor mai intersecta niciodată...Concluída![PROFESORUL MEU 😍🔥🫦 [🔞]](https://img.wattpad.com/cover/395650731-256-k188197.jpg)
PROFESORUL MEU 😍🔥🫦 [🔞]
PROFESORUL MEU Volumul 1 Prolog Toate erau ofticate. Nu doar pentru că domnul Neacșu, bătrânul profesor de istorie, se pensionase brusc, ci pentru că în locul lui apăruse... el. Dragoș Marinescu. Noul profesor de istorie. Și, colac peste pupăză, și noul director adjunct. 27 de ani, costum slim fit, umeri lați, trăsături tăioase de parcă ar fi fost sculptate. Barba tunsă la linie. Părul pieptănat perfect. Și mușchi... mușchi pe care îi ghiceai ușor sub cămașă, mai ales când ridica mâneca să scrie la tablă. Nu-i de mirare că aproape fiecare fată din liceu se fâstâcea când intra în clasă. Zâmbete subtile, roșu în obraji, șoapte stinse și... fuste tot mai scurte. Dar ea - Ioana - era singura care părea imună. Stătea mereu în banca din spate, cu ochii în manual și pixul mișcându-se rapid. Nu ridica privirea decât când i se părea că spune ceva greșit. Atunci, îl corecta. În fața clasei. Direct. Cu o urmă de sarcasm în colțul buzelor. Era obraznică și prea deșteaptă pentru gustul lui. Sau... cel puțin asta și-a spus Dragoș în primele două săptămâni. Dar adevărul? Adevărul e că îl intriga. Mai mult decât voia să recunoască. Fetele îl doreau. El o dorea... pe ea. Și, din păcate pentru amândoi, avea să se întâmple🔞Concluída
Viața unui erou
Ce face pierderea unei persoanei care nu am știut să o prețuiesc la timp și niciodată n-am crezut că mă va marca această pierdere atât de tare. Până nu pierdem nu vedem cât greșim că nu știm să prețuim o vorbă bună și o prietenie ce poate nu o să o mai avem niciodată. Dăm la o parte pentru că nu ne place ce ne cere sau că alți ne spun să ne îndepărtăm de-acea persoană dar nu ne gândim ce lăsăm în urma noastră și nu ne gândim că mai târziu am putea să regretăm că n-am știut să acordăm mai multă atenție atunci când trebuia și să nu judecăm după cum nu ne place nouă cum gândește sau după cum ni se spune despre acea persoană. Realizăm că am stat prea puțin timp cu acea persoană și nu am știut să o prețuim mai mult la acel moment. De două zile viața mi s-a dat peste cap sau mai bine zis mi-a dat o palmă și realizez cât de mult am greșit că n-am știut să fac tot ce am scris mai în sus și poate că alți mă judecă acum că sufăr și mă doare abia acum când am pierdut tot, chiar și eu mă judec pentru asta și mă întreb oare de ce am fost atât de indiferentă și am dat la o parte tot. Oare ce am câștigat dacă n-am știut să las de la mine și să ofer mai multă încredere atunci când Dumnezeu mi-a dat a treia șansă de-a vedea că acea persoană avea nevoie de prezența mea în viața lui. dar acum e în zadar să mai caut acest răspuns ce mă macină de două zile într-una și să mă mai fac vinovată pentru o greșeală pe care nu mai pot să-o întorc niciodată.Concluída![Floarea de Lotus [+16]](https://img.wattpad.com/cover/102870664-256-k670034.jpg)
Floarea de Lotus [+16]
Stau pe canapeaua din fata semineului,cu picioarele la piept,plangand amar lasand siroaiele de lacrimi sa ajunga undeva pe canapeaua neagra din piele si gandindu-ma cum am facut sa ajung in Yakuza,mafia Japoneza.Ce am facut asa de rau sa ajung dama de companie a sefului mafiei?Batuta aproape zilnic, si supusa unor perversitati neimaginabile?Inchid ochii,muscandu-mi buza inferioara si inchizandu-mi ochii facand imaginile mai clare,si incep sa imi amintesc ziua accea blestemata.Mii de ganduri negre isi fac aparitia in mintea mea intortocheata... Nu este scrisa de mn!Concluída
Și noi avem libertate
Nimeni nu este în gândul meu acum să vadă cum amintirile ce-au rămas. Dau speranțe unui viitor, dar în acest timp se răzbat cu răceala ce a venit dintr-odată fără să-o știu și care a schimbat într-o clipă tot ce a fost frumos în cele 4 luni petrecute ca un vis ce mi-l doream o viață întreagă, căci chiar dacă sunt așa cum sunt, am și eu un suflet ce-și dorește să fie fericit și să aibă puțină speranță. De căte ori mi-a aduc aminte că puteam să fiu și eu fericită și să am și eu pe cineva alături de mine și la bine șei la greu, dar părinți mei m-au împiedicat sa am pe cineva, de-atătea ori îmi vine să plăng și să mă rog la Dumnezeu ca într-o bună zi să facă dreptate și să vadă și ei că sunt și un suflet printre suflete care nu-și dorește altceva decăt puțină libertate pentru a iubi și ar fi iubit. Am iubit și eu de două ori dar am pierd în fața lor pentru sunt părinții mei și îi respect așa cum sunt dar rană din suflet nu se va vindeca niciodată de tot și va rămăne un gol în suflet mai ales cănd știu că prima iubire încă mă mai cheamă la ea, dar n-am c face și trebuie să-i dau libertate pe care eu nu am și să renunț la cel mai frumos vis din viața mea, visul de avea o persoană iubită alături de mine mereu și să fim fericiți pentru tot restu vieți.Concluída
Nuanțe
[FINALIZATĂ] ,, Nu se întâmplase cu mult timp în urmă... o despărțeau doar câteva luni de accidentul nefericit. (...) Credea că putea ține sub control demonii dinăuntrul ei care îi vorbeau şi înceecau să iasă la suprafață. Dar nu era aşa." ,, Trăgea disperat din joint, de parcă asta i-ar fi putut rezolva toate problemele. De parcă nu ar fi făcut-o cu una dintre cele mai bune prietene ale lui." ,, E ca şi cum aş fi înconjurat de o mie de oameni, dar de fapt, de niciunul. (...) Tata nu a părăsit-o doar pe mama. Ne-a părăsit pe amândoi."Concluída
Măcar o șansă
„Măcar o șansă" este o poveste de dragoste dinamică și emoționantă despre o fată din clasa a 11-a, Sarah, care se îndrăgostește de Iuly, un băiat din clasa a 12-a, dar care nu pare să o observe. În timp ce Sarah trăiește cu dorința secretă de a fi văzută de el, Iuly își împarte atenția cu Andreea, o fată de la o altă școală, iar Sarah simte cum visurile ei se prăbușesc, incapabilă să iasă din umbra unui alt sentiment pe care nu îl va trăi niciodată. Pe măsură ce povestea se dezvoltă, Sarah învață să facă față durerii, să se accepte pe sine și să își dea seama că dragostea nu înseamnă doar a fi ales de altcineva, ci și a învăța să îți dai șansa să iubești și să fii iubit. Relația cu Iuly evoluează în mod neașteptat, iar cu fiecare pas, povestea lor se transformă într-o lecție despre răbdare, încredere și curajul de a aștepta „măcar o șansă".Concluída![MORIR NO ES LA SOLUCIÓN [COMPLETA]](https://img.wattpad.com/cover/153708778-256-k420992.jpg)
MORIR NO ES LA SOLUCIÓN [COMPLETA]
Un grupo de jóvenes tendrán que conseguir una solución a toda la catástrofe que un terremoto a magnitud +9.0° las razones son desconocidas...pero su falta de inexperiencia y miedos ¿Podrá permitir que lo logren? El reto de esta vida es sobrevivir y tener confianza en sí mismo...pasarán por momentos que no cualquier persona podría levantarse y seguir de pie... -. ¿Que pasará contigo? ¡No puedo dejarte sola!-. Espetó con angustia mientras su herida cada vez se hacía más grave al momento de dar un paso -. Seguiré con mi caminó, puedes quedarte tranquilo ahora, todo estará bien...lo prometo-. Soltó su mano, entre lágrimas corrió hacia aquella bodega mientras mantenía su promesa firme 2018-2019 _______________________ #wattys2019Concluída
Stau şi mă uit la toată acea mare de oameni care s-au adunat la... îmi vine greu să pronunţ acel cuvânt, dar este doar un efect rezidual din viaţa mea, aşa că reuşesc să îl spun, ştiind că ar trebui să simt ceva, însă nu pot... mormântul meu. Da, acela sub salcia imensă este mormântul meu şi acolo stau cu capul plecaţi o groază de oameni. Pe unii îi recunosc, pe alţii nu. Pe unii îi urăsc, alţii îmi sunt indiferenţi, dar mai există un grup. Un grup de şase persoane pe care le iubesc. Acum, de abia acum, după ce am murit, pot înţelege, pot concepe cu adevărat sentimentele, atât pe ale mele, cât şi pe ale celor din jur. Nu mai pot simţi, nu mai pot iubi, nu mai pot plânge, ci pot doar înţelege. Atât şi nimic mai mult, poate doar de atât ai nevoie. Aş vrea să spun că îmi vor lipsi, dar sunt doar vorbe goale, nesusţinute de acel sentiment de lipsă, de dor. Văd durerea imensă pe care am lăsat-o în urma mea şi aş vrea să pot susţine cu ceva cuvintele „îmi pare rău", dar nu pot. Le pot rosti, dar nu le mai pot simţi. Însă înţeleg cu adevărat, întru totul durerea lor, disperarea, dorinţa de a schimba ceva. Concep toate aceste sentimente, înţeleg şi sentimentele mele care m-au forţat să fac ceea ce am făcut şi mă pot gândi la ele fără ca acestea să mă mai rănească. Nu mai au acea putere incontestabilă, enormă pe care o aveau asupra mea, numai că nu mă mai ajută cu nimic această înţelegere. Nu pot schimba lucrurile, nu pot schimba alegerea care m-a adus atât pe mine cât şi pe ceilalţi în această poziţie. Drumurile noastre au fost forţate să se împartă în două căi diferite care se depărtează din ce în ce mai mult. Drumuri care cu siguranţă nu se vor mai intersecta niciodată...
Mais detalhesDiretrizes de Conteúdo