Spune-mi ce sa scriu - G. Anamaria - Wattpad

Story cover for Spune-mi ce sa scriu by -Sterre

Spune-mi ce sa scriu

Reads 357
Votes 25
Parts 4
Time 54m

Reads 357
Votes 25
Parts 4
Time 54m

altele comedie comunitate distractie divertisment etc imaginatie

Voiam sa fac chestia asta de multa vreme, probabil fiindca imi place sa interactionez cu cititorii, in sine, cartea aceasta o sa fie un loc unde o sa va rog sa imi dati un cantec, videoclipul unui cantec, poate un scurt filmulet care l-ati vazut pe yt si vi se vare interesant sau poate un prompt pe care l-ati vazut pe insta/pinterest sau pe unde va mai duceti veacul :)))

Nu o sa spun ca sunt cine stie ce scriitor genial, J.K. Rowling jr., dar vreau sa vad ce provocari puteti sa imi dati si cum o sa reusesc eu sa imi pun amprenta asupra lor in cate o poveste scurta sau poate mai lunga (cel mult 3 capitole).

Daca va place ideea si vreti sa vedeti ce ma poate capul, veniti si lasati un com cu o idee...All Rights Reserved

altele comedie comunitate distractie divertisment etc imaginatie

Table of contents

4 parts

Sign up to add Spune-mi ce sa scriu to your library and receive updates

or

Content Guidelines

You may also like

Drumuri care nu se vor mai intersecta niciodată... by CrinaStanciu

Stau şi mă uit la toată acea mare de oameni care s-au adunat la... îmi vine greu să pronunţ acel cuvânt, dar este doar un efect rezidual din viaţa mea, aşa că reuşesc să îl spun, ştiind că ar trebui să simt ceva, însă nu pot... mormântul meu. Da, acela sub salcia imensă este mormântul meu şi acolo stau cu capul plecaţi o groază de oameni. Pe unii îi recunosc, pe alţii nu. Pe unii îi urăsc, alţii îmi sunt indiferenţi, dar mai există un grup. Un grup de şase persoane pe care le iubesc. Acum, de abia acum, după ce am murit, pot înţelege, pot concepe cu adevărat sentimentele, atât pe ale mele, cât şi pe ale celor din jur. Nu mai pot simţi, nu mai pot iubi, nu mai pot plânge, ci pot doar înţelege. Atât şi nimic mai mult, poate doar de atât ai nevoie. Aş vrea să spun că îmi vor lipsi, dar sunt doar vorbe goale, nesusţinute de acel sentiment de lipsă, de dor. Văd durerea imensă pe care am lăsat-o în urma mea şi aş vrea să pot susţine cu ceva cuvintele „îmi pare rău", dar nu pot. Le pot rosti, dar nu le mai pot simţi. Însă înţeleg cu adevărat, întru totul durerea lor, disperarea, dorinţa de a schimba ceva. Concep toate aceste sentimente, înţeleg şi sentimentele mele care m-au forţat să fac ceea ce am făcut şi mă pot gândi la ele fără ca acestea să mă mai rănească. Nu mai au acea putere incontestabilă, enormă pe care o aveau asupra mea, numai că nu mă mai ajută cu nimic această înţelegere. Nu pot schimba lucrurile, nu pot schimba alegerea care m-a adus atât pe mine cât şi pe ceilalţi în această poziţie. Drumurile noastre au fost forţate să se împartă în două căi diferite care se depărtează din ce în ce mai mult. Drumuri care cu siguranţă nu se vor mai intersecta niciodată...

Tăcerea Micului Lup by Lunavris_Cataclysm

Un atac sângeros. O prietenă dispărută. Și un bărbat cu prea multe secrete. Când cea mai bună prietenă a Rayei dispare fără urmă, liniștea orașului Ankora devine doar o iluzie fragilă. Punând la îndoială metodele tradiționale ale poliției, tânăra pornește pe urmele adevărului, prin colțuri unde frica vorbește, iar liniștea sfâșie. Dar ce se întâmplă când cuvântul „liniștit" nu mai pare atât de adevărat după lăsarea întunericului? Alături de singura persoană în care mai poate avea încredere, Raya pătrunde într-un teritoriu al legendelor, al trădărilor și al regulilor scrise cu sânge. Acolo îl găsesc pe Diego Rivera, la granița dintre control și nebunie, un străin care pare să știe mai multe decât recunoaște. Prea multe, de fapt. O alianță fragilă. O misiune imposibilă. Un plan care cere mai mult decât încredere, dar care costă mai mult decât însăși viața. Iar când trecutul este adus la mal de către ploile timpului, cu tot cu minciunile care au ținut-o pe Raya la suprafață, nimeni nu va mai fi în siguranță. Nici măcar ea. O poveste despre loialitate, identitate, cicatrici care nu mint și iubiri care supraviețuiesc chiar și celor mai puternice furtuni. Unele haite se aleg. Altele se recâștigă. Iar unii oameni... nu pleacă niciodată cu adevărat.

Măcar o șansă by dxcrtz

„Măcar o șansă" este o poveste de dragoste dinamică și emoționantă despre o fată din clasa a 11-a, Sarah, care se îndrăgostește de Iuly, un băiat din clasa a 12-a, dar care nu pare să o observe. În timp ce Sarah trăiește cu dorința secretă de a fi văzută de el, Iuly își împarte atenția cu Andreea, o fată de la o altă școală, iar Sarah simte cum visurile ei se prăbușesc, incapabilă să iasă din umbra unui alt sentiment pe care nu îl va trăi niciodată. Pe măsură ce povestea se dezvoltă, Sarah învață să facă față durerii, să se accepte pe sine și să își dea seama că dragostea nu înseamnă doar a fi ales de altcineva, ci și a învăța să îți dai șansa să iubești și să fii iubit. Relația cu Iuly evoluează în mod neașteptat, iar cu fiecare pas, povestea lor se transformă într-o lecție despre răbdare, încredere și curajul de a aștepta „măcar o șansă".

Firma by Demon3Trey

Multi spun ca razbunarea nu e calea. Ea crede ca numai aceasta ii mai poate aduce acum linistea. Dupa ce a pierdut totul. Ea O tanara obisnuita El Inuman, lipsit de sentimente si scrupule Ea Dominata de emotii El Rece ca varful unui aisberg Ce se ascunde insa dedesubtul acestuia? Isi va afla razbunarea implinita, sau va pieri incercand sa o obtina?

Omul care a fost atins (Naruto fanfiction) by Flavia24

Partea a doua a cartii "Omul care nu poate fi atins" 5 ani dupa moartea Sakurei, fiecare membru isi traieste in continuare viata. Dar ce se intampla cand Itachi se intoarce in sfarsit? Dar cand vor afla adevarul? Vor reusi sa-si razbune prietena si iubita decedata? *Coperta nu-mi apartine, iar caracterele sunt din seria Naruto, create de Masashi Kishimoto, povestea este a mea*

Contractul inimilor by dxcrtz

Rose,o tânără de 24 de ani, muncește din greu pentru a-și întreține fratele mai mic și a-și păstra apartamentul. După ce își pierde jobul pe neașteptate, riscă să fie evacuată și să rămână pe drumuri. Într-o noapte, într-un bar, se întâlnește cu Damian, un tânăr milionar aflat într-o situație la fel de complicată-dacă nu se căsătorește în următoarele trei luni, își pierde moștenirea. Într-un moment de impuls, cei doi fac un pact: Lia va pretinde că este logodnica lui pentru a-l ajuta să își salveze averea, iar în schimb, Damian îi va plăti toate datoriile. Cei doi semnează un contract clar: nicio implicare emoțională, doar o relație de fațadă. Dar ce se întâmplă când granițele dintre adevăr și minciună devin neclare? Ce se întâmplă când săruturile în fața familiei lui Damian încep să pară prea reale? Și ce se va întâmpla când Lia își va da seama că, dincolo de aroganța lui Damian, se ascunde un bărbat care ar putea fi exact ceea ce are nevoie?

Diabolik Lovers The legend of the Rose by Nirkov_Banks

Trebuia să-mi dau seama că nu era de bine când tata mi-a spus că voi merge la un prieten de al lui... Ce am descoperit a fost șocant. Totul a fost familiar totul a fost terifiant. Adevărul ne-a lovit din plin. Și totuși am dezvoltat sentimente pentru iei. Trei fete total diferite au fost trimise la conacul Sakamaki. Ce se va întâmpla dacă cei mai sadici ,complicați și fără inimă băieți se vor îndrăgosti? Oare ei vor accepta iubirea ca pe ceva frumos sau pur și simplu vor crede că e ceva slab, patetic demn de sentimente unor oamenii și nici de cum unor vampiri nobili. Fetele au o mulțime de aventuri reușesc să vadă toate fețele pe care le poate avea un vampir.Descoperă lucruri oribile și experimentează iubiri dureroase. Subaru : 🌹🌹🌹 Dacă te vei apropia mai mult te voi frânge în mici bucățele. Te voi ucide , dar dacă no voi face, te voi face să vrei să mori decât să ai de a face cu un monstru! Asta vrei omule!? Reiji : Ți-am zis că un om patetic ca tine nu poate face față unui vampir.! Așa că te rog nu mai plânge, lacrimile tale mi-au pătat cămașa.Ce de prost gust din partea ta. Expresia ta îmi provoacă scârbă dar într-un fel e fașcinantă , mă face să vreau mai mult ...din tot corpul tău. Ayato: Degeaba încerci să fugi de mine. Acum ești a mea. Îmi aparții. Nu încerca să te atașezi de alte persoane sau le voi ucide una câte una. Hmm? De ce pari așa surprinsă? Ți-am spus consecințele , dar tu ai ales să iubești un Sakamaki....acum nu te mai poți duce în rai la Dumnezeul vostru patetic. Ne vom vedea în iad. Este prima mea carte în limba romana și sper să vă placă. *-* Nu stăpânesc bine limba.! 😂 🔞Cuvinte ne cenzurate🔞 🔞Cartea a fost scrisă cu dicționarul și ❗Translate ❗deci e în curs de editare, după un an am învățat mai bine limba română ( mint) . Dar tot de translate mă ajut.🤣🤣🤣🔞

Kenrad/ Praf de minciuni by DenisaCarla16

||dragoste||dramă||ficțiune adolescenți|| comedie romantică|| Ce se întâmplă atunci când un moment nepotrivit, aduce două persoane laolaltă? Dar atunci când două suflete, ajung să se cunoască forțat? Două persoane care nu își doreau nimic altceva decât să fie la mii de kilometri depărtare, sunt aduși în punctul în care nu au altă cale de scăpare, decât să se suporte unul pe celălalt. Viața nu ține uneori cont de reguli sau de ceea ce îți dorești. Uneori te conduce în niște puncte oarbe, dar care pot deveni vizibile în timp. Uneori ne oferă o a doua șansă, lăsându-ne pe noi să decidem dacă vom profita de ea, sau dacă îi vom da cu piciorul. Minunata copertă este realizată de @aniod1

It's painful 🇷🇴 by CO_is_writing

" Moartea nu inseamna un final! Ci un nou inceput! O noua viata! Avem impresia ca putem controla ceva din viata noastra, dar ne inselam amrnic! Suntem niste marionete controlate de destin. Dar eu mi-am taiat firele! De cand am pierdut-o pe ea, am jurat ca ma voi razbuna! Viata nu tine cu mine! Dar nu-mi pasa! Voi supravietui pentru tine,Itami! Asteptand sa te intorci! " -Junsuina Shi~ Poveastea de viata a lui Shi. O adolescenta cu un trecut intunecat si cicatrici deschise de amintiri. Afla daca v-a reusi sa supravietuiasca suferintei si dereri ramanand in viata pentru draga ei sora, Itami!

Viața unui erou by Elenadeacu27

Ce face pierderea unei persoanei care nu am știut să o prețuiesc la timp și niciodată n-am crezut că mă va marca această pierdere atât de tare. Până nu pierdem nu vedem cât greșim că nu știm să prețuim o vorbă bună și o prietenie ce poate nu o să o mai avem niciodată. Dăm la o parte pentru că nu ne place ce ne cere sau că alți ne spun să ne îndepărtăm de-acea persoană dar nu ne gândim ce lăsăm în urma noastră și nu ne gândim că mai târziu am putea să regretăm că n-am știut să acordăm mai multă atenție atunci când trebuia și să nu judecăm după cum nu ne place nouă cumm gângdește sau după cum ni se spune despre acea persoană. Realizăm că am stat prea puțin timp cu acea persoană și nu am știut să o prețuim mai mult la acel moment. De două zile viața mi s-a dat peste cap sau mai bine zis mi-a dat o palmă și realizez cât de mult am greșit că n-am știut să fac tot ce am scris mai în sus și poate că alți mă judecă acum că sufăr și mă doare abia acum când am pierdut tot, chiar și eu mă judec pentru asta și mă întreb oare de ce am fost atât de indiferentă și am dat la o parte tot. Oare ce am câștigat dacă n-am știut să las de la mine și să ofer mai multă încredere atunci când Dumnezeu mi-a dat a treia șansă de-a vedea că acea persoană avea nevoie de prezența mea în viața lui. dar acum e în zadar să mai caut acest răspuns ce mă macină de două zile într-una și să mă mai fac vinovată pentru o greșeală pe care nu mai pot să-o întorc niciodată.

You may also like

Slide 1 of 10

Drumuri care nu se vor mai intersecta niciodată... cover

Tăcerea Micului Lup cover

Măcar o șansă cover

Omul care a fost atins (Naruto fanfiction) cover

Contractul inimilor cover

Diabolik Lovers The legend of the Rose cover

Kenrad/ Praf de minciuni cover

It's painful 🇷🇴 cover

Viața unui erou cover

Drumuri care nu se vor mai intersecta niciodată...

Stau şi mă uit la toată acea mare de oameni care s-au adunat la... îmi vine greu să pronunţ acel cuvânt, dar este doar un efect rezidual din viaţa mea, aşa că reuşesc să îl spun, ştiind că ar trebui să simt ceva, însă nu pot... mormântul meu. Da, acela sub salcia imensă este mormântul meu şi acolo stau cu capul plecaţi o groază de oameni. Pe unii îi recunosc, pe alţii nu. Pe unii îi urăsc, alţii îmi sunt indiferenţi, dar mai există un grup. Un grup de şase persoane pe care le iubesc. Acum, de abia acum, după ce am murit, pot înţelege, pot concepe cu adevărat sentimentele, atât pe ale mele, cât şi pe ale celor din jur. Nu mai pot simţi, nu mai pot iubi, nu mai pot plânge, ci pot doar înţelege. Atât şi nimic mai mult, poate doar de atât ai nevoie. Aş vrea să spun că îmi vor lipsi, dar sunt doar vorbe goale, nesusţinute de acel sentiment de lipsă, de dor. Văd durerea imensă pe care am lăsat-o în urma mea şi aş vrea să pot susţine cu ceva cuvintele „îmi pare rău", dar nu pot. Le pot rosti, dar nu le mai pot simţi. Însă înţeleg cu adevărat, întru totul durerea lor, disperarea, dorinţa de a schimba ceva. Concep toate aceste sentimente, înţeleg şi sentimentele mele care m-au forţat să fac ceea ce am făcut şi mă pot gândi la ele fără ca acestea să mă mai rănească. Nu mai au acea putere incontestabilă, enormă pe care o aveau asupra mea, numai că nu mă mai ajută cu nimic această înţelegere. Nu pot schimba lucrurile, nu pot schimba alegerea care m-a adus atât pe mine cât şi pe ceilalţi în această poziţie. Drumurile noastre au fost forţate să se împartă în două căi diferite care se depărtează din ce în ce mai mult. Drumuri care cu siguranţă nu se vor mai intersecta niciodată...