The Kidnapping - Part II

The Kidnapping - Part II

  • WpView
    Reads 417
  • WpVote
    Votes 28
  • WpPart
    Parts 2
WpMetadataReadOngoing
WpMetadataNoticeLast published Sun, Aug 18, 2019
Cu toate că au trecut prin multe, pe Mia si pe WonHo a ajuns sa îi unească un singur lucru: iubirea. Cei doi au învățat să se accepte unul pe altul cu bune și cu rele, însă ambii reușesc să o dea în bară, situația luând o întorsătură neașteptată, iar din cuplul perfect, așa cum este văzut de toți, traiul lor se transformă într-o batălie pe viață și pe moarte, pe care doar unul singur o poate câștiga. Aceasta este partea a doua a poveștii "The Kidnapping". Prima parte o gasești pe profilul meu, te rog să o citești și pe aceea deoarece această carte nu ar avea sens fară ea. 18+, limbaj licențios
All Rights Reserved
#145
kpop
WpChevronRight
Join the largest storytelling communityGet personalized story recommendations, save your favourites to your library, and comment and vote to grow your community.
Illustration

You may also like

  • Ochii de gheață din adâncul zăpezii
  • VULTURII MĂRILOR. Cronicile Taberei Kazdin volumul 3
  • LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1
  • El Silencio de Madrid
  • Din Prostie In Poveste - Cum Sa Strici Tot Si Sa Pari Ok
  • Elin
  • You are mine//J.JK//
  • Thalas: Căpitanul nimănui
  • ~Prințesa si Mafiotul ~
  • A House of Second Chances

"Un foșnet de zăpadă călcată m-a făcut să-mi țin respirația. Am privit înspre marginea pădurii și l-am zărit. Era fința. Nu se ascundea de data asta, nu încerca să se piardă în umbre. Stătea drept, cu mantia albă fluturându-i în jur, ca și cum chiar vântul s-ar fi înclinat în fața lui. Ochii lui... îmi străpungeau sufletul. Am făcut un pas, apoi altul, coborând scările cabanei. Știam că ar trebui să trezesc pe cineva, să nu fiu singur, dar ceva mă împingea înainte. Parcă mă chema. Parcă legătura dintre noi exista cu mult înainte ca eu să pășesc în pădurea asta. -Cine... cine ești? am întrebat, vocea mea tremurând ca o frunză prinsă între furtuni. El nu a răspuns. Doar a ridicat o mână, iar în palmă s-a strâns fulg după fulg, până când zăpada a devenit o sferă străvezie, luminoasă, ca un ciob de cer înghețat. Mi-a arătat-o, și pentru un moment am avut impresia că văd ceva în ea - umbre de chipuri, ziduri de gheață, un secret ce pulsa în adâncul pădurii."

More details
WpActionLinkContent Guidelines