Umbra din Anduze

Mi-am ridicat privirea cu o mare ezitare. Știam de ce este acest nebun în stare, știam consecințele, dar am ales însă sa o fac. Am simțit cum picioarele mele erau gata să cedeze așa că m-am aruncat la pământ, șiroaie de lacrimi reci îmi invadau obrajii mei roșiori si fierbinți, inima mea pompa din ce în ce mai mult sânge și eram depășită de situație. Acesta a îndrăznit să își pună mâna sa jegoasă de criminal pe obrazul meu. Mi-am făcut curaj si am strâns puternic din dinti, dar de două ori mai tare din pumn și cu toată forța pe care o mai aveam, am reușit să îi ofer o lovitură de pumn destul de puternică peste obraz. Mă așteptam la o ieșire nervoasă, la o pedeapsă, la un act de nebunie pură, orice! Dar ceea ce am primit în schimb a fost mult mai crud, mai înfiorător... Acesta a dat ușor capul pe spate și a început sa râdă isteric, zgomotos. În aceste momente era perfectă o mișcare de contraatac, așa că m-am repezit spre cuțitul ce acum se afla pe jos, dar acesta parca a simțit ceea ce încercam să fac și dintr-o mișcare a înșfăcat cuțitul și m-a înjunghiat cu o viteză incredibilă în trahee. Sentimentul de a te îneca cu propriul sânge m-a făcut să ignor complet durerea sfâșietoare prin care treceam. Am aruncat o ultimă privire la masca nenorocitului. Era atât de simplă, dar nu puteam sa nu o urăsc! O față albă, un zâmbet negru format dintr-o adâncitură in masca, extins cu o culoare roșie ușor aprinsă și doi ochi adânciti de un albastru deschis tulburător. Înainte de a-mi da ultima suflare acesta si-a dus degetul arătător în dreptul gurii...

~~~

©09.08.2019